Ghid de Investitii

Arhiva lunara: August 2011

AUG 26
2011

Valoarea in timp a banilor

“Compound interest is the greatest mathematical discovery of all time.” (Albert Einstein)

Conceptul de valoare in timp al banilor, explicat simplu, se refera la faptul ca este mai bine sa ai o anumita suma de bani acum decat mai tarziu, datorita capacitatii banilor de a genera dobanda (interest). Dupa cum stim cu totii, cineva care ia astazi bani cu imprumut trebuie sa returneze creditorului la un moment dat principalul plus dobanda.

Asadar, cel care da cu imprumut incaseaza dobanda, pe care o poate cheltui sau o poate reinvesti sau capitaliza, si astfel apare conceptul de dobanda capitalizata (compound interest).  Insa ideea de capitalizare (compounding) se aplica oricaror castiguri reinvestite.

Este foarte interesant sa urmarim cum se comporta in timp capitalizarea. Sa luam un exemplu cu 1000 USD investiti la dobanda fixa 5%, 10%, 15%, 20% dupa 1, 2, 10, 20, 30 ani:

 

Suma initiala:1000 USD

1 an

2 ani

10 ani

20 ani

30 ani

5%

1050

1102

1629

2653

4322

10%

1100

1210

2594

6727

17450

15%

1150

1323

4046

16370

66210

20%

1200

1440

6192

38340

237400

 

Se observa ca pentru fiecare valoare a dobanzii cresterea se accelereaza mult dupa o perioada mai lunga si este semnificativ mai mare pentru valorile ridicate ale dobanzii. Aceasta deoarece este o crestere exponentiala. Se poate deduce urmatoarea formula:

Future Value = Original Amount X (1 + interest rate per period)Nr of periods

De remarcat ca perioada este de obicei 1 an, dar poate fi oricare alta. Aceasta formula este cunoscuta de majoritatea studentilor la stiinte economice, dar cel  mai important este sa o intelegi cu adevarat, aplicata in practica. Se pot gasi pe internet grafice si de asemenea tabele care calculeaza cat valoreaza 1 dolar pentru diverse perioade si valori ale dobanzii si se poate intelege de ce Einstein si multi altii au fost fascinati. Dar ca fenomenul sa functioneze este nevoie de doua lucruri: reinvestirea castigurilor si timp.

Am vazut ca datorita dobanzii capitalizate banii au o anumita valoare in prezent si vor avea alta valoare in viitor. Deja am introdus in formula anterioara termenul de Valoare Viitoare (Future Value = FV), de asemenea si Original Amount, care se numeste in literatura de specialitate Valoare Prezenta (Prezent Value = PV). Utilizand prescurtarile, formula devine:

FV = PV X (1 + r) n

 De multe ori in practica este nevoie sa se calculeze si care este valoarea prezenta a unei sume care va fi primita in viitor. Desi este mai putin intuitiv de data aceasta, logica ne spune ca se face calculul invers, adica din valoarea viitoare se scade dobanda in acelasi fel in care a fost adaugata in calculul anterior. Formula devine:

 PV = FV/ (1 + r) n

Dobanda este conceptul cel mai intuitiv pentru intelegerea ideii de capitalizare, pentru ca ne gandim la dobanda unui depozit bancar, care de obicei este fixa si permite utilizarea primei formule. Insa de multe ori este vorba de alte investitii, in care castigurile nu sunt sub forma unei dobanzi (sunt dividende, profituri etc) si asa ca se foloseste pentru “r” denumirea generica de rata de rentabilitate (rate of return).  Iar in cazul in care se face calculul invers, al lui PV din FV, se foloseste de obicei denumirea de rata de actualizare/ discount (discount rate). Trebuie sa retinem ca in cazul multor investitii castigurile nu au o rata fixa de rentabilitate de la o perioada la alta, deci “r” variaza, asa ca vom calcula FV, respectiv PV separat pentru fiecare perioada.

Aceste calcule sunt mult folosite in evaluarea proiectelor de investitii. Daca, de exemplu, o firma are de ales intre doua proiecte, va calcula pentru fiecare Valoarea Prezenta Neta (Net Prezent Value = NPV) si le va compara. NPV inseamna intrarile de numerar (cash inflows) minus iesirile de numerar (cash outflows), toate actualizate la valoarea prezenta:

NPV = (PV cash inflows) – (PV cash outflows)

Se pot identifica mai multe etape in utilizarea metodei NPV pentru evaluarea unor proiecte:

1. Identificarea tuturor intrarilor si iesirilor de numerar

2. Alegerea ratei de actualizare (r)

3. Calcularea valorii prezente a intrarilor si iesirilor de numerar

4. Calcularea NPV

5. Daca NPV este negativa, atunci proiectul va fi abandonat; daca este pozitiva, atunci va fi comparata cu NPV a altui proiect sau oportunitate de investitie.

Alegerea ratei de actualizare (pasul 2 de mai sus) este cheie in evaluarea proiectelor/ activelor, pentru ca poate schimba dramatic rezultatele. Daca il privim din nou pe “r” dinspre prezent spre viitor, adica ca si dobanda sau rentabilitate, el este recompensa asteptata de cineva pentru a accepta sa primeasca o suma de bani mai tarziu. Si ce determina nivelul acestor asteptari? Ele sunt influentate de celelalte oportunitati existente in piata; de exemplu, cineva poate investi intr-un proiect imobiliar sau in actiuni sau in obligatiuni. Iar aceste oportunitati au grade de risc diferite; de exemplu, sunt considerate mai riscante actiunile de orice fel decat certificatele emise de trezoreria SUA si atunci pentru actiuni este ceruta o rentabilitate mai mare, deoarece au castiguri mai putin certe.

Metoda NPV este folosita si pentru a afla care este Rata Interna de Rentabilitate (Internal Rate of Return = IRR) a unui proiect, adica valoarea lui “r” de la care investitia devine rentabila. Aceasta este valoarea pentru care NPV = 0 si este nevoie sa stim doar intrarile si iesirile de numerar pentru a calcula; valorile lor actualizate ar trebui sa se anuleze, adica proiectul sa nu aduca nici profit, nici pierdere. Este clar ca proiectul va fi initiat doar daca se va putea obtine o rentabilitate mai mare decat valoarea “r” astfel calculata.

Aceste evaluari care au la baza ideea de capitalizare sunt mult folosite de finantistii din corporatii si de investitori. Insa e important ce valori dai variabilelor, pentru ca legat de matematica financiara se spune: “garbage in, garbage out”. Tocmai de aceea exista suspiciuni legate de valabilitatea formulelor complicate, cu multe variabile; acolo exista riscul ca modelarea matematica sa piarda contactul cu realitatea.

Se pare deci ca acest contact cu realitatea este o notiune mai complexa: nici sa ne pierdem in teorii prea abstracte, dar nici sa fim la dispozitia parerilor, intuitiilor si pietei. Adica sa stim cum se pot multiplica in timp banii nostri; daca piata stabileste un pret pentru un activ sa nu ne bazam pe ea si sa putem face o evaluare mai obiectiva; sa putem alege din multitudinea de oportunitati pe cea potrivita. A intelege cat de valoros este banul (bine) investit este doar un mic aspect in intelegerea valorii lucrurilor, dar un prim pas bun.

AUG 19
2011

Warren Buffett – The Oracle of Omaha

“I always knew I was going to be rich. I don’t think I ever doubted it for a minute.” (Warren Buffett)

Cel mai respectat si plin de succes investitor din toate timpurile, care in ultimii ani a fost in top 3 cei mai bogati oameni din lume, nu este exact un rege al Wall Streetului. El nu iubeste Wall Streetul, pentru ca el lucreaza in alt ritm, la alt nivel si cu alte idei. Si se pare ca a facut bine stand retras in linistea orasului natal Omaha, intrucat de acolo a avut o perspectiva mai buna asupra lucrurilor. Prietenul lui Bill Gates il considera un geniu si totusi este foarte apropiat de viata obisnuita si de lucrurile practice. Are un umor savuros si da tot timpul impresia de foarte multa armonie. Daca mai adaugi si moralitatea deosebita, este de inteles de ce o lume intreaga ii asculta ideile si ii urmareste actiunile.

Inca de copil a fost pasionat de cifre – numara si si calcula incontinuu –  dar si de ideea de a face bani din orice, asa ca a cumparat actiuni si a facut mici “afaceri”, cu multa perseverenta si incercand sa investeasca fiecare dolar cat mai rentabil. I-au placut mereu si probabilitatile, calculul riscului, ceea ce l-a ajutat ulterior sa opereze in domeniul asigurarilor, dar si ca toate investitiile sa le faca in conditiile unui risc minim. Este intreresant ca dorinta arzatoare de a face bani nu i-a umbrit deloc personalitatea; la el conteaza cel mai mult stimularea intelectuala si bucuria jocului. Dovada ca ulterior, cand a ajuns foarte bogat, era foarte detasat de lucrurile materiale si nu a incercat niciodata sa castige in detrimentul altcuiva. Este clar adeptul situatiilor de tip “win – win”, pentru ca nu suporta sa fie in conflict cu oamenii.

In timp ce era student la University of Nebraska, Buffett a citit cartea lui Benjamin Graham “The Intelligent Investor”, care l-a marcat, asa ca a urmat un master la Columbia Business School, unde Graham era profesor. Ulterior a lucrat 2 ani la firma de investitii Graham – Newman, unde s-a impregnat de stilul mentorului sau. Desi era inca foate tanar, impresiona prin multitudinea de informatii care le stia despre diversele companii. De asemenea, avea multa incredere in el (pe care o si transmitea) cand era vorba de munca lui, desi altfel era un om timid.

In 1956, la 25 de ani, a infiintat ceea ce el numea “limited investment partnerships”, un fel de fond de investitii, in care el era partenerul general si managerul fondului (el investea banii), luand un procent din castig drept recompensa. Fondul era deschis, asa ca au aparut din ce in ce mai multi doritori (parteneri), oamenii fiind atrasi de rezultatele lui. Concret, intre 1956 si 1969, a avut o crestere anuala medie (calculata prin capitalizarea profiturilor) de 29.5%, cu 22% peste indicele Dow Jones – fabulous!

In 1969, parteneriatele au fost dizolvate, iar Buffett a devenit actionarul principal al lui Berkshire Hathaway, care la inceput era o firma de textile, iar ulterior a devenit un coglomerat ce contine atat firme, cat si investitii. Buffett conduce compania ajutat de prietenul si partenerul lui Charlie Munger. Acesta este un fost avocat pe care dificultatile vietii l-au invatat ca secretul fericirii este sa ai “low expectations”.

Berkshire functioneaza in felul urmator: contine firme din diverse domenii, in general americane, detinute (aproape) integral si ai caror manageri sunt lasati sa conduca foarte independent; de asemenea, contine firme de asigurari, care in fiecare an aduna o suma uriasa din primele de asigurare (si din care se fac plati doar in caz de catastrofa); aceasta suma, numita “float” este apoi investita in actiuni ale unor corporatii cotate la bursa. Este un model care functioneaza excelent, astfel incat actiunea Berkshire a adus un castig mediu anual de 22%, de la infiintarea firmei si pana in prezent, comparativ cu maxim 11 – 12% in cazul Dow Jones.

Activitatea principala de zi cu zi a lui Buffett este sa analizeze cantitati enorme de informatii, aflate in diversele rapoarte anuale si trimestriale ale firmelor, in ziare si reviste de business. Toata viata a citit foarte mult si probabil ca multi actori din piata de capital sunt foarte departe de Buffett nu atat din punct de vedere al IQ-ului, cat al perseverentei si consecventei. Asa ca exista o serie de de analisti, traderi si investitori foarte inteligenti, dar cu rezultate slabe pe termen lung. Totodata, Buffett are curaj si putere de decizie.  Cand i se spune ca se hotaraste foarte repede inclusiv atunci cand face achizitii de amploare, replica lui este ca totusi sunt zeci de ani de munca in spatele unei decizii care pare luata in 5 minute.

In centrul strategiei lui Buffett sta ideea de a cumpara companii de calitate foarte buna la un pret mult mai mic decat valoarea reala si a le detine cat mai mult timp. Aceasta teorie imbina ideile lui Benjamin Graham si Philip Fisher: Buffett spune ca el este 85% Graham si 15% Fisher.

Prima influenta a fost dinspre Graham (spuneam mai devreme ca a lucrat pentru el), care este considerat parintele analizei financiare. El a facut din selectia actiunilori un process rational. Graham considera ca un portofoliu de actiuni bine alese in urma analizei situatiei financiare, cumparate la un pret rezonabil si diversificate este cheia succesului. Conceptul care rezuma cel mai bine teoria lui este “marja de siguranta”, adica limitarea sanselor de pierdere si marirea celor de castig, care se realizeaza in primul rand prin achizitionarea activelor la un pret mult sub valoare, dar si prin diversificare si prin calcularea unor indicatori care ne asigura ca firma este solida si capabila de crestere.

In timp ce Graham facea analize mai degraba cantitative si punea mult accent pe achizitia la pret mic, Fisher analiza firmele in profunzime, studiind modelul de business si managementul, si era adeptul unui portofoliu concentrat pe cateva firme. D-abia dupa vreo 20 ani de cariera, Buffett a renuntat a mai cumpara “bargains” si a inceput sa caute doar businessuri excelente, evident tot la un pret cat mai mic. Si totusi se considera 85% Graham, pentru ca ideea “marjei de siguranta” i s-a parut cruciala in investitii, adica o atitudine prudentiala in care intai ai grija sa nu pierzi si apoi vezi daca poti sa castigi ceva.

El mereu a afirmat : “Our favorite holding period is forever”. Din moment ce cauti sa investesti in companii de foarte buna calitate, iar acestea nu sunt usor de gasit, atunci cu siguranta face sens sa le detii cat mai mult timp. Cand vrei sa vinzi, mereu este util sa te gandesti ce faci apoi cu banii, daca chiar poti face o investitie mai buna decat cea la care renunti.

Buffett a respins mereu teoria pietelor eficiente, predata in majoritatea scolilor de finante, conform careia nu are rost sa analizezi firmele, intrucat toate informatiile publice sunt incluse in pret in orice moment. In afara argumentului ca el ar fi fost cersetor daca teoria era valida, el furnizeaza diverse exemple de situatii cand preturile firmelor sunt mult peste sau sub valoarea lor (ca replica pentru cei care sustin ca el este miliardar din intamplare, nu pentru ca profitat de oscilatia unei piete total imprevizibile). Ca urmare, el nu foloseste nici modelele matematice complexe indragite de lumea academica si de o gramada de analisti; doar calcule bazate pe aritmetica simpla si probabilitati, insa dictate de o minte foarte clara.

Pentru Buffett conteaza mult oamenii din fruntea companiilor. El cauta pur si simplu oameni de incredere si competenti. Cand este vorba de firme mari listate la bursa, aspectul moral al conducerii se traduce mai ales printr-o politica favorabila actionarilor si raportari financiare oneste, iar competenta in primul rand prin alocari de capital eficiente (cum reinvesteste profiturile, daca da dividend, cum se finanteaza) si, in general vorbind, decizii rationale, neinfluentate de tendintele lumii corporatiste.

Rezumand, Buffett investeste in business-uri: a) pe care le intelege; b) cu perspective bune pe termen lung; c) conduse de oameni cinstiti si competenti; d) disponibile la un pret foarte atractiv.

Berkshire Hathaway este reflectarea personalitatii si principiilor business ale CEO-ului sau, asa ca rapoartele anuale contin numeroase idei interesante si exemple practice, toate scrise intr-un stil foarte placut si simplu. Aceasta simplitate a lui Buffett il ajuta sa isi debaraseze mintea si viata de tot ce este inutil si sa se concentreze doar pe ceea ce conteaza. Cred ca restul lumii merge tot mai mult in directia opusa. In plus, nu stiu cati dintre ei isi traiesc viata cu atata entuziasm: el spune ca merge “in pasi de step” la birou in fiecare dimineata, chiar si la 80 de ani.

AUG 12
2011

Robert Kiyosaki despre inteligenta financiara

Inceputurile sunt mereu grele, inclusiv atunci cand vrei sa castigi bani fara a mai fi angajat. Nu stii cum sa procedezi, de unde sa faci rost de bani si nici cum sa gasesti increderea ca vei reusi. Rudele si prietenii nu te ajuta de obicei, din simplul motiv ca cei mai multi sunt angajati si deci nu au experienta pe baza careia sa te sfatuiasca. Iar daca ceea ce vrei sa faci sunt investitiile la bursa, parerea celor din jur te va demotiva destul de mult. In Romania nu exista o cultura in aceasta directie si este adevarat si ce zice lumea, anume ca multi care au investit au pierdut – pentru ca au facut-o fara sa inteleaga.

Daca totusi cauti, vei gasi si oameni care te pot inspira si sfatui, iari atunci e bine sa stai pe langa ei. In plus, exista o serie de carti utile, dar neaparat sa si pui in practica ceea ce citesti.

Cu “Tata bogat, tata sarac” a inceput Robert Kiyosaki seria de carti pentru educatie finaciara, intr-un stil simplu si practic, tipic american, cu idei dintre care multe sunt de bun simt. Insa tot americanii spun: “common sense is not so common”.Kiyosaki explica niste concepte care pot fi foarte utile absolut oricui pentru gestionarea finantelor personale, dar si unui investitor sau antreprenor. O sa incerc sa extrag esentialul din cartile lui, dar va recomand calduros sa le cititi.

Cei mai multi oameni traiesc dupa un anumit sablon: fac studii ca sa poata obtine o slujba cat mai bine platita, pe masura ce castiga bani acumuleaza bunuri, de obicei utilizand credite, si asa ajung sa munceasca pentru angajator, banca si stat toata viata; si apoi isi sfatuiesc copiii sa faca acelasi lucru.  Ei intra astfel intr-o “cursa a sobolanului” (“rat race”), in care pe masura ce le cresc veniturile le cresc si cheltuielile, iar ei raman relativ saraci pana la sfarsitul vietii. Pot fi oameni foarte inteligenti, cu multa scoala, chiar si cu talent intr-un anumit domeniu si in plus muncesc si mult. Iar cand se termina viata activa, ei se bazeaza 100% pe o pensie de stat sau privata, intrucat nu au alte resurse. Cunoastem cu totii persoane care aduna multe diplome, urca in ierarhia unei companii, fac ore suplimentare si acumuleaza mult stres, dar averea lor nu creste.

In general, daca le dai oamenilor mai multi bani ei maresc cheltuielile, pentru a avea o casa sau o masina mai frumoasa, excursii mai luxoase, apoi casa de vacanta etc. Daca fac economii, sunt doar pentru a plati avansul cerut de un credit.  Insa nu este important doar cati bani faci, ci si cati pastrezi.

Cineva astfel impovarat de credite si de alte cheltuieli fixe prea mari nu va putea face trecerea spre independenta financiara, din doua motive: 1. Nu va renunta cu usurinta la job, intrucat jobul ii aduce un venit lunar regulat, pe cand o activitate independenta presupune venituri fluctuante sau la intervale mai mari; 2. Nu va avea o suma minima ca sa inceapa ceva pe cont propriu. Asadar, o atitudine cumpatata fata de banii castigati, si anume pastrarea cheltuielilor la un nivel cat mai scazut si mai ales a datoriilor la un nivel minim, este un prim pas important in drumul spre imbogatire. Surplusul  de bani trebuie un pic fortat sa se creeze, pentru ca in mod “natural” nu se intampla: deci nu facute cheltuieli si apoi vazut ce mai ramane, ci mai bine imediat ce apare salariul o parte din el sa fie plasata intr-un cont de economii sau depozit.

Deci este utila in primul rand dobandirea unui model de functionare sanatos, in care sa stapanesti banii si nu sa devii sclavul lor, adica sa nu ii lasi sa iti trezeasca lacomia si frica. “Invatati sa va folositi sentimentele pentru a gandi si nu ganditi cu sentimentele”. Interesant este ca si oamenii care sunt considerati bogati pot fi scavii banilor deoarece au cheltuieli la acelasi nivel cu veniturile sau chiar mai mari si care sunt orientate spre obiecte fara valoare, adica incapabile sa produca alti bani. Ei pot risca sa isi piarda banii fara sa mai poata castiga altii. Capacitatea de a fi bogat este mai importanta decat starea de a fi bogat.

Pur si simplu trebuie sa regandesti modul in care iei decizii financiare si sa adopti un stil mult mai pragmatic. De exemplu, sa nu iti cumperi o casa atata timp cat face mai mult sens economic sa stai cu chirie inca un timp; sa te gandesti de mai multe ori daca ai nevoie pentru a te simti bine de o vacanta scumpa; daca vrei neaparat o masina scumpa ca sa iti impresionezi prietenii; daca chiar e nevoie sa aduni in casa o gramada de obiecte care te bucura doar cand le cumperi. Renuntarea pentru cativa ani la anumite lucruri nu va parea un sacrificiu prea mare daca te gandesti ca iti vei castiga libertatea, iti vei permite ulterior sa faci cheltuieli mai mari decat cele la care ai renuntat, vei invata valoarea lucrurilor; in plus, nu vei mai depinde de parerea prietenilor, pentru ca vei fi constient de propria valoare.

Alta cerinta pentru imbogatire este dobandirea educatiei financiare, foarte importanta pentru a castiga sume mai mari si pentru diminuarea riscului – riscul este semnificativ mai mic daca intelegi ce faci. Multi incep cu o slujba inainte de a fi independenti, ceea ce nu este deloc rau, insa cu conditia ca destul de curand sa isi aleaga slujba nu numai in functie de salariu, ci si de ceea ce invata acolo, si sa nu devina confortabili cu viata de salariat. Treptat vor incepe sa investeasca in paralel cu jobul, iar la un moment dat vor avea cunostintele si curajul de a renunta complet la el.

Esential in investitii este sa intelegi diferenta dintre active si pasive: activele sunt cele care iti baga bani in buzunar, in timp ce pasivele diminueaza averea. Activele, odata achizitionate, genereaza periodic un flux de numerar; exemple ar fi actiunile, obligatiunile, proprietatile care aduc chirii, evident si orice afacere, care este un activ mai complex; si depozitele la banci sunt active, insa se incadreaza mai mult in etapa de economisire, intrucat nu genereaza venituri prea mari. Pentru active mai productive trebuie sa avem mai multe cunostinte si sa muncim mai mult. Pasivele sunt acele bunuri despre care spuneam mai devreme ca le achizitioneaza majoritatea oamenilor si care genereaza doar cheltuieli: creditele pentru care platim rate lunare, casele in care locuim si care trebuie intretinute, cardurile de credit care pot avea dobanzi foarte mari etc.

Iar cu timpul ajunge sa fie foarte mare diferenta intre felul cum sporesc activele averea si cat de mult o erodeaza pasivele. Este in regula sa iti faci si placerile, dar oamenii saraci isi cumpara obiecte de lux de la inceput, in timp ce bogatii construiesc o baza serioasa de active, iar ulterior au suficienti bani incat sa cumpere si obiecte de lux, precum si noi active. Pana cand iti construiesti o baza, poti sa pasteazi lunar o suma destinata doar distractiilor si sa faci orice cu ea, insa sa nu o depasesti.

In afara de active si pasive, ar trebui intelese si alte notiuni de contabilitate, astfel incat sa ajungi sa poti citi declaratiile financiare ale firmelor si alte cifre care apar in rapoartele formale sau informale – sa nu uitam ca investiile au la baza o afacere (exceptand activele foarte simple). Ar trebui inteleasa, de asemenea, putina macroeconomie, cum functioneaza cererea si oferta pe piata in care activam, iar in unele cazuri legile comerciale din tara respectiva.

La un moment dat, ar trebui facuta trecerea de la teorie la practica, dupa ce ai inteles ce tip de investitie ti se potriveste, iar ulterior sa fii in stare sa achizitionezi active din ce in ce mai rentabile. Rentabilitatea este fluxul de numerar generat anual impartit la suma investita. In orice caz, ea ar trebui sa fie mai mare decat cea a investitiilor considerate ca avand risc si efort apropiat de zero, adica certificate de trezorerie sau depozite la banca. Kiyosaki este interesat in primul rand de domeniul imobiliar, dar este diversificat. Fiecare ar trebui sa tina cont de aptudinile proprii, tara in care activeaza si momentul cand investeste.

De fapt, inainte de a trece la practica, trebuie sa iti faci un plan pe termen cat mai lung pe care sa il respecti cu strictete. Procesul devine ulterior aproape mecanic si este normal sa fie asa, deci nu cu emotii prea mari si incertitudine, ca altfel este gambling. Dar oamenii se plictisesc sa respecte planul si li se pare ca nu se imbogatesc suficient de repede, asa ca trec repede spre altceva si procedeaza astfel toata viata.  Aceasta disciplina care se cere pare sa fie o raritate, dar nu se poate fara ea.

Atitudinea este cea care transforma in rezultate economiile si cunostintele financiare ale cuiva. In afara de disciplina, se cere un adevarat fanatism al exersarii mintii: sa vada ceea ce altii trec cu vederea, sa faca conexiuni, sa fie foarte flexibila. Sa te bazezi mai mult pe ratiune decat pe intuitie (intuitia aceea valoroasa nu vine decat dupa ani multi de practica). Orientarea spre actiune este de asemenea necesara – renuntarea la comodidate, iesirea din zona de confort si punerea ideilor in practica. Dar si rabdarea de a astepta oportunitatile potrivite si lipsa de aroganta pentru acceptarea propriilor limite.

Este bine sa incepi cat mai devreme, ca sa lasi timpul sa lucreze in favoarea ta, iar tu sa il ajuti antrenand cat mai multe resurse de toate tipurile. Intr-un interviu, Bill Gates a spus ca principala calitate a celor care reusesc este focalizarea pe scopul lor.