Ghid de Investitii

Arhiva lunara: October 2011

OCT 27
2011

Ce am invatat intr-o piata turbulenta – partea II

“When stocks are attractive, you buy them. Sure, they can go lower. I’ve bought stocks at $12 that went to $2, but then they later went to $30. You just don’t know when you can find the bottom.” (Peter Lynch)

Mi s-a parut foarte relevant citatul de mai sus, in spiritual ideilor din partea I a acestui articol – sa fim atenti la ce pret cumparam (si, de asemenea, la ce pret vindem) actiunile, dar sa nu incercam sa vanam minimele (respective maximele), pentru ca nu vom reusi.  Cred ca este o idee cheie, pe care fiecare investitor ar trebui sa si-o repete de nenumarate ori, pana cand devine aproape un reflex.

Referitor la evolutia burselor internationale, continua cresterea inceputa acum 3 saptamani, desi stirile sunt amestecate. Exista si diverse nesincronizari, de exemplu: somajul mare si cresterea destul de mica a economiilor avansate, in special a celor din Europa, nu sunt in acord cu rezultatele bune si foarte bune obtinute de firmele multinationale bazate in tarile respective. Motivul este ca firmele au o buna parte din vanzari si in plus relocalizeaza productia in economiile emergente, dintre care cele asiatice sunt pe primul loc. In aceste conditii, va fi interesant de observant daca bursele din tarile dezvoltate se vor ghida mai mult dupa rezultatele firmelor sau dupa starea economiei locale.

Voi continua sa povestesc ce am invatat din aceasta piata turbulenta:

3. Sa ai o strategie care functioneaza in orice conditii

Daca analizam la ce nivel de crestere se afla acum piata, care sa zicem ca este reprezentata de indicele S&P 500, as spune ca este cel mult la un nivel mediu daca luam in considerare valoarea Price/Earnings (P/E) al indicelul, care este aproximativ 12.5. Deci este clar ca nu ne aflam intr-o perioada de “boom” si daca ne gandim ca este logic se se ajunga iar intr-o faza de “boom”, bursa va creste de la nivelul actual (aceasta daca nu credem in scenariile catastrofice ca totul se va narui in curand).  Este intr-adevar logic, insa nu stim daca bursa este deja inscrisa pe un trend ascendent si peste 2 ani va fi cu 40% mai crescuta; sau va fi la aproximativ acelasi nivel (au existat  si perioade lungi de stagnare); sau va fi la un nivel mai scazut pentru ca, de exemplu, economia mondiala sau doar economiile dezvoltate vor intra intr-un declin pentru o perioada.

Daca suntem in situatia 1, putem si sa nu facem nimic (desi nu ar strica sa facem ceva), ca o sa castigam atata timp cat avem deja un portofoliu de firme solide. Insa ideea este sa fim pregatiti pentru situatiile cele mai rele (ca atunci cand mergem la un examen mai greu si invatam suficient de bine astfel incat sa il trecem chiar daca suntem bolnavi, emotionati si primim subiectele cele mai grele).  In acelasi timp sa nu pierdem din vedere urmatorul fapt: char daca tendinta pe termen mediu este de stagnare sau scadere, evolutia  nu va fi liniara, ci sinusoidala; iar pentru unele firme individuale volatilitatea poate fi foarte mare.

De fapt, am mai spus ca trebuie sa profitam de oscilatiile pietei ca sa cumparam si sa vindem la preturile potrivite, insa ceea ce as sublinia acum este mai degraba urmatorul lucru: sa nu ne sperie o piata care nu creste pentru mai mult timp si din aceasta cauza sa stam paralizati in inactivitate si sa nu mai profitam de oportunitati. Piata tot va creste pana la urma, iar firmele bune tot vor avea cui sa isi vanda produsele si serviciile.

Sa nu fim speriati, dar si sa avem o strategie care functioneaza indiferent de cum evolueaza piata sau, putem supune, care functioneaza intr-o piata volatila pe care noi nu o putem previziona. Este periculos sa te bazezi doar pe crestere si la fel doar pe scadere: in ultimul caz sunt cei care apeleaza la vanzarea in lipsa (short selling), strategie riscanta si care ar trebui abordata doar de cei foarte experimentati.

4. Invata sa calculezi riscul

Investitorii axati pe valoare (value investors) considera ca riscul trebuie diminuat pana aproape de zero, si aceasta se obtine cumparand companii solide la preturi mult mai mici decat valoarea intrinseca. De asemena, multi dintre ei sunt de acord cu o concentrare a portofoliului prin detinerea unui numar mic de actiuni. Insa se presupune ca stii bine sa diferentiez firmele/ actiunile valoroase de celelalte, pentru ca altfel concentrarea duce la o situatie riscanta.

Dar ce se intampla cand nu ai o experienta serioasa in investitii, dovedita prin multi ani de rezultate bune? Cel mai prost lucru ar fi sa ai prea mare incredere in tine, in capacitatea ta de a face cele mai bune analize si a lua cele mai inspirate decizii. In schimb, un lucru util ar fi sa calculezi riscul.

Daca ai crezut ca invesesti intr-o firma serioasa si te trezesti ca ea da faliment? Acesta este cel mai prost scenariu (anume sa pierzi toti banii), insa ar trebui luat in considerare, mai ales atunci cand nu ai suficienta experienta. In aceasta situatie, cea mai buna solutie pentru a limita pierderile este sa avem un portofoliu ceva mai putin concentrat decat marii investitori, pentru inceput pondere de maxim 5%  pentru fiecare actiune detinuta, ca apoi pragul sa fie urcat treptat, pe masura ce se acumuleaza experienta.

Sansele ca o firma sa dea faliment exista intotdeauna, dar totusi probabilitatea este foarte mica in cazul companiilor mari. Astfel incat, un exemplu de calcul mai realist al riscului ar insemna sa consideri ca actiunea poate ajunge, ca pret, la minimul ultimilor 10 ani. De notat ca se porneste de la presupunerea ca este vorba de o firma mare, al carui model de business si cifre au fost totusi analizate, dar tu nu ai reusit sa vezi anumite “hibe”, iar ea incepe sa obtina rezultate mai proaste care se mentin pe o perioada mai lunga. In cazul firmelor din alte categorii, se fac mai greu astfel de calcule.

Este greu de spus pentru cate firme din portofoliu trebuie considerat ca pot ajunge la minimul pe 10 ani (si excludem situatiile cand toata piata se prabuseste masiv). Insa daca riscul respectiv se materializeaza pentru mai mult de, sa zicem, 20% din actiunile detinute, atunci investitorul ar trebui sa isi revizuiasca complet abordarile.

5. “Gentlemen of leisure”

Un investitor indian foarte interesant si mai ales foarte bun – Mohnish Pabrai – considera ca activitatea investitionala este abordata gresit in cele mai multe cazuri, intrucat lumea sufera de hiperactivitate, adica tranzactioneaza mult prea frecvent. De fapt, abordarea ar trebui sa fie de “gentlemen of leisure” in sensul ca intervii in piata numai atunci cand panica creeaza adevarate chilipiruri, iar in rest te ocupi de orice altceva. Daca nu ai si un job pe langa aceasta activitate, poti sa mergi la teatru, sa dormi dupa-amiaza sau (si mai bine) sa citesti stiri, teorie economica, analize de firme etc.

Cand piata este volatila si profiti de ea ca sa iti rearanjezi portofoliul, exista intotdeauna riscul sa cazi in “patima” tranzactionarii in exces, care nu aduce rezultate prea bune: poti mai mult sa iti strici portofoliul si, in plus, platesti costurile de tranzactionare si impozitul pe profit. Rezultatele bune se obtin prin cateva “lovituri” bine tintite si multa, multa rabdare.

OCT 18
2011

Ce am invatat intr-o piata turbulenta – partea I

Cine a urmarit bursele internationale in ultimele 3 luni a asistat la o evolutie tumultuoasa: o scadere serioasa, urmata de o crestere mai mica, in conditiile unor oscilatii zilnice impresionante. Irationalitatea pietei este foarte bine ilustrata in aceasta perioada, intrucat nimeni nu poate spune ca face sens logic ca actiuni ale unor firme serioase sa oscileze 8-10% sau mai mult intr-o zi; si mai ales ca piata sa fie atat de nehotarata, adica numeroase actiuni individuale sa scada mult la un moment dat si in cateva zile sa creasca la loc (sau invers);  sau indicele S&P 500 sa urce la plus 2%, ca apoi sa coboare la minus 2% pe parcursul unei zile. Investitorii nu sunt horatati daca economia merge bine sau nu (daca nu cumva SUA are prea multe datorii, Grecia da faliment si afecteaza toata Europa, China incetineste ritmul de crestere etc) si atunci fiecare stire misca piata intr-un sens sau altul. Mai sunt si speculatorii, care accentueaza volatilitatea prin tranzactiile lor frecvente.

Intrebarea este daca aceasta volatilitate este benefica sau nu, iar raspunsul este, ca in multe situatii: depinde pentru cine, ce atitudine are si cum actioneaza. Daca poti sa iti stapanesti emotiile (fiti siguri ca poate aparea o avalansa de emotii cand asisti la aceasta nebunie) si sa incepi sa gandesti, poti trage cateva concluzii, ca de exemplu:

1.  Profita de “Mr. Market”, nu-l lasa sa te influenteze

Am mai povestit de “Mr. Market”: este un personaj imaginar introdus de Benjamin Graham, care simbolizeaza forta pietei, comportamentul colectiv al intregii mase de investitori. El este instabil emotional (poate chiar maniaco – depresiv), asa ca isi schimba starea de la o zi la alta intr-un mod imprevizibil. Morala lui Graham este sa nu il lasam sa ne copleseasca si sa ne transforme in niste creaturi irationale, ci sa profitam noi de el, cumparand actiuni valoroase cand el este deprimat si vanzand cand are stari euforice.

Dar acest autocontrol nu este usor de obtinut si cel mai bine iti dai seama din practica. Dar pentru cine nu practica inca, hai sa luam un exemplu concret, o companie foarte cunoscuta, listata in SUA, si anume Bank of America, care a fost si este marcata de problemele generale ale industriei bancare, plus cele proprii. In martie 2011, actiunea BAC valora la un moment dat 14.5 USD si era deja mult sub maximul istoric, ca pana pe 23 august sa ajunga la 6.30 in inchidere; a doua zi, pe 24 august, a inchis la 6.99 (+11%), iar pe 25 august, in urma anuntului lui Warren Buffett de a investi 5 miliarde USD in aceasta companie, a inchis la 7.65 (+ 9.4%), dupa ce in timpul zilei urcase pana la 8.80! O luna si ceva mai tarziu, pe 4 octombrie, a atins minimul anual de 5.13.

Este clar ca a fost o perioada plina de emotii pentru cei care doreau sa vanda sau sa cumpere aceasta actiune. Inchipuiti-va ca cineva a vandut actiuni pe 23 august in loc de 25 august, atunci a pierdut o crestere de pana la 40% (si sunt indulgenta, pentru ca pe 23 august a coborat pana la 6.01 inainte sa inchida la 6.30). La fel, cel care a cumparat repede pe 25 august, de frica ca actiunea va tot creste de atunci incolo, a constatat ca a inceput sa scada dramatic in scurt timp.

Ce  ar fi de invatat de aici: 1. Sa nu actionezi in aceasi directie cu piata, mai ales atunci cand oscilatiile sunt mari, deci sa nu vinzi exact atunci cand pretul scade mult si sa nu cumperi cand creste mult – lasi sa se linisteasca “apele”; 2. Vinzi si cumperi in pasi mici (mai multe tranzactii, in zile diferite), nu totul deodata; 3. Nu poti cumpara la minim sau sa vinzi la maxim (decat daca ai mult noroc), dar daca pretul face sens pe termen lung, lasi frustrarile la o parte.

Insa peste toate regulile care vi le faceti ar trebui sa primeze ratiunea, care cantareste fiecare situatie particulara. De exemplu, poti face o tranzactie mai mare (si nu sa actionezi in pasi mici) daca pretul pare extreme de bun in raport cu valoarea.

2. Fii atent la costul de oportunitate

Costul de oportunitate reprezintă valoarea celei mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunta atunci când se face o alegere oarecare, in conditiile in care resursele sunt limitate. Si, de fapt, toate sansele sacrificate ar trebui sa aiba valoare mai mica decat cea pe care o alegem,nu? Daca vorbim despre bani ca resurse, fiecare banut trebuie alocat unde este cel mai profitabil.

La un moment dat ai putea avea o lista de actiuni pe care vrei sa le cumperi iar ele se si afla la pretul potrivit. Daca ai suficient cash pentru tranzactii este excelent, dar uneori nu ai suma necesara. Dar sa zicem ca ai si o lista de actiuni pe care vrei sa le vinzi pentru ca firmele de la baza lor nu ti se mai par interesante (poate ca atunci cand le-ai cumparat nu aveai suficienta experienta sau poate ca au suferit niste schimbari importante). Insa daca cele bune pentru cumparat sunt la preturi mici, sunt sanse ca si celelalte sa fie relativ scazute, poate nu la fel dar oricum sa nu fie la preturile “ideale” pentru a fi vandute. Ce facem in acest caz?

Este o probabilitate mica ca toate sa fie la pretul “ideal” pentru cumparare, respectiv vanzare in acelasi timp. Si atunci analizam lista cu activele pentru vanzare si vedem cam unde se situeaza preturile lor in raport cu valoarea. Daca unele sunt mult subevaluate, in afara cazului in care firma este intr-o situatie foarte riscanta, mai bine asteptam putin, pentru ca sunt sanse mari sa mai creasca macar cateva procente in viitorul apropiat, mai ales daca suntem intr-o perioada tulbure. Insa le poti vinde pe cele care au preturi destul de mari.

Cum spuneam, este o strategie pentru situatiile in care ai ce sa cumperi cu banii obtinuti, adica ceva mai interesant, altfel nu vinzi o actiune care nu iti mai place exact intr-o perioada in care piata in ansamblu este destul de scazuta. De asemenea, ma refer la doar la cateva schimbari in cadrul portofoliului, care apoi sa fie mentinute mult timp, si nu la un obicei de face tot timpul tranzactii.

Legat de preturile la care sa fie facute tranzactiile, nimeni nu ar trebui sa fie frustrat ca nu a vandut la maxim si nu a cumparat la minim, pentru ca multi experimentati sunt de acord ca nu poti sa “time the market”. Perfectionismul este uneori pagubos in investitii sau in afaceri, insa eficienta – adica sa obtii rezultate cat mai bune in realitatea existenta – este utila mereu.

Poti in decurs de cateva luni sa iti “rearanjezi” portofoliul, vanzand cateva actiuni care nu mai prezinta interes si cumparand unele care sunt bune investitii, mai ales in conditiile unei piete turbulente. Volatilitatea poate fi prietena investitorului rational, in timp ce pentru altii poate fi motiv de stres si greseli serioase. In felul acesta, nu te mai deranjeaza nici cresterile si nici scaderile pietei, pentru ca vei profita in toate situatiile. Stai si astepti oportunitatile, fara emotii si fara a incerca sa prevezi miscarile pietei. Vei avea parte de o experienta foarte placuta si chiar profitabila.

(continuarea in articolul urmator)

OCT 13
2011

Never lose money

“Investing rule No 1: Never lose money. Investing rule No 2: Never forget Rule No. 1” (Warren Buffett)

“Survive first and make money afterwards” (George Soros)

 

In pietele de capital, “supravietuirea” se traduce prin a avea in primul rand grija de banii investiti si d-abia apoi a incerca sa faci un profit de pe urma lor. Este un instinct de autoconservare esential pentru specia investitorului, dar pe care multa lume nu-l poseda. Cei care incep aceasta activitate sunt de multe ori oameni ambitiosi si increzatori care vor sa castige foarte multi bani si uita de prudenta. Dar trebuie sa fii diferit de ei daca vrei sa reusesti.

Warren Buffett s-a nascut in 1930, in SUA, adica in timpul Marii Recesiuni. Copilaria i-a fost marcata de lipsuri si probabil ca din acest motiv a invatat inca de la varsta de 6 ani sa aiba grija de fiecare banut castigat. Pentru el banii, odata castigati, trebuie pastrati si reinvestiti, nu cheltuiti sau pierduti. Buffett are un mod interesant de a privi orice pierdere: pentru el suma pierduta este de fapt cat ar fi valorat banii respectivi peste niste ani, dupa ce au fost investiti si reinvestiti. Daca va imaginati cat se multiplica o suma dupa 5, 10, 20 sau mai multi ani, o sa vedeti ce greu suportati pierderile!

Pentru Buffett, o atitudine prudenta (care este in cele mai multe cazuri si profitabila) este sa plateasca pe o actiune pe care o cunoaste bine doar o fractiune din valoarea ei reala. Cand a cumparat in 1964 actiunile mult subevaluate ale American Express, care isi injumatatisera pretul din cauza unui scandal, nu numai ca a investit intr-un chilipir, dar el stia sigur ca firma este solida: printre investigatiile clasice (cu pixul pe hartie), a stat langa casierul restaurantului unde manca de obicei si a observant ca multi clienti foloseau cardul AmEx ca sa isi plateasca masa.

In februarie 1973, Buffett a inceput sa cumpere actiuni Washington Post Co. la 27 USD, pret la care firma avea o capitalizare bursiera de 80 milioane. Cu putin timp inainte, firma primise o oferta de cumpararare de 400 milioane din partea unui concurent – deci de 5 ori mai mare decat valoarea la care investitorii o considerau neinteresanta.  Este clar ca Buffett nu isi asuma prea multe riscuri cumparand o afacere valoroasa cu 80% reducere.

George Soros este un evreu ungur nascut tot in 1930. Faptul ca familia lui nu a foat omorata de nazisti se datoreaza instinctului de supravieture al tatalui sau. Dupa razboi, Soros fiul a muncit din greu, pornind de la zero. De atunci, chiar cand adunase o avere de miliarde de dolari, a ramas cu teama de a nu redeveni sarac. George Soros are o aversiune fata de pierderi mai mare decat a multor investitori axati pe valoare (care sunt considerati mai prudenti decat speculatorii de tipul lui).

Se poate spune ca Buffett minimizeaza foarte mult riscul. Prin strategia lui, Geroge Soros lucreaza diferit: isi asuma riscuri ceva mai mari (insa nu exagerate), dar le tine permanent sub control, face un management foarte activ al riscului. Dupa ce a luat decizia de a investi (si o pune in practica), Buffett poate dormi linistit, in timp ce Soros “sta la panda, ca sa urmareasca miscarile pietei si sa reactioneze mai repede decat ceilalti la cel mai mic semnal relevant.

In vara lui 1992, Soros a pariat ca lira sterlina va scadea semnificativ si a castigat fabloasa suma de 2 miliarde USD, miscare pentru care a devenit celebru! Cred ca sunt cateva lucruri interesante de inteles de aici: 1. El nu facea gambling, a facut o analiza a situatiei si miscarea avea sens; 2. Si-a calculat riscul si, dupa cum spunea chiar el, “era o situatie asimetrica”, in sensul ca avea sansa sa castige 2 miliarde si riscul sa piarda 100 milioane, care nu era o suma enorma pentru fondul de investitii gestionat de el; 3. A implicat o suma foarte mare, a vrut o lovitura de proportii.

In cazul lui Jesse Livermore – un speculator faimos din perioada Marii Recesiuni – unul dintre principiile sale de baza era: “Invatati sa va limitati pierderile. Profiturile nu pun niciodata probleme: problemele sunt create doar de pierderi. Speculatorul trebuie sa se asigura impotriva pierderilor importante, limitandu-le imediat la sune minime. Daca va respecta acest principiu, isi va pastra portofoliul virtual intact si fondurile disponibile”. Insa la un moment dat a renuntat la principiul lui, a riscat mult prea mult, miscarile pietei nu s-au potrivit cu intuitiile lui si a pierdut totul.

Banii pierduti sunt greu de recuperat si din urmatorul motiv: daca pierzi, sa zicem, 50% din valoarea capitalului investit, este nevoie apoi ca suma sa se dubleze, adica o crestere de 100%, ca sa ajungi la valoarea initiala!  O matematica foarte simpla si foarte utila.

O atitudine prudenta se traduce prin a nu-ti asuma riscuri prea mari. Unii ar spune ca aceasta inseamna lipsa de actiune, adica decat sa pierzi mai bine sa nu faci nimic. Ceea ce nu este adevarat in cazul marilor investitori – ei actioneaza din plin, punand la bataie sume mari de bani si intr-un mod care uneori pare imprudent. Dar ei nu sunt imprudenti in realitate, stiu ce fac, doar ca ceilalti nu isi dau seama.

Multi consilieri in domeniul investitiilor isi intreaba la inceput clientii care este profilul lor de risc, adica cat sunt dispusi sa piarda. Daca ei nu suporta riscul, le vor recomanda un portofoliu de actiuni “sigure” si eventual alte active prin care vor avea garantia unor pierderi minime (dar care probabil vor aduce si castiguri minime!). Daca au multa adrenalina, portofoliul va fi unul de “crestere”, dar la care riscul de pierdere poate fi semnificativ. In felul acesta, consilierul va fi “acoperit” in cazul unor rezultate slabe.

O mentiune importanta:  daca intreaga piata scade dramatic la un moment dat si trage dupa ea si actiunile valoroase care le ai in portofoliu (ceea ce se intampla de cele mai multe ori), nu inseamna ca ele vor ramane la valori scazute; daca sunt de buna calitate si daca nu le-ai cumparat prea scump, ele isi vor reveni intr-o perioada rezonabila. Deci aceste situatii nu se cosidera pierderi si e o mare greseala sa te sperii si sa vinzi. Vorbim de pierderile care nu prea au sanse de recuperare, ca in anul 2000 cand numeroase firme de IT s-au prabusit ireversibil, pentru ca nu aveau nici o valoare reala.

Fie ca strategia este de minimizare a riscului, fie de control al lui, important este ca investitorii buni stiu ce fac si nici o miscare nu este la intamplare, bazata pe noroc. Si niciodata nu risca foarte mult. Au grija ca si in situatiile cele mai defavorabile sa nu sufere pierderi prea mari. Competenta sau lipsa ei fac ca ceea este este sigur pentru unii sa fie o situatie riscanta pentru altii. De asemenea, increderea in propriile forte trebuie corelata cu competanta, astfel incat sa nu fie niciodata mai mare decat o justifica aceasta.

Investitorii buni invata din propriile greseli. Pare o banalitate afirmatia, insa se pare ca aceasta calitate nu este tipica naturii umane, cel putin nu cand este vorba de bursa. Dupa ce fac o miscare gresita, de obicei oamenii isi gasesc justificari, o lasa in urma si evita sa se mai gandeasca. Pentru ei, evitarea regretelor este mai importanta decat invatarea din experinta proprie. Dar, cum spuneam si la inceputul articolului, trebuie sa fii diferit de marea majoritate daca vrei sa reusesti.