Ghid de Investitii

Arhiva lunara: July 2012

JUL 03
2012

Prince Al-Waleed – investitiile in actiuni

Asa cum mentionam in articolul anterior despre printul Al-Waleed, membru al familiei regale din  Arabia Saudita, este interesant de studiat mai ales profilul sau de investitor la bursa decat acela de om de afaceri. Aceasta din simplul motiv ca este mai usor pentru o persoana obisnuita sa cumpere actiuni decat sa faca genul de afaceri la care a avut acces printul. Printul realizeaza toate investitiile prin intermediul Kingdom Holding Company (KHC), care este listata la bursa doar in proportie de 5%, restul de 95% fiind controlat de el.

De multe ori in timpul interviurilor, Al-Waleed a mentionat ca in general investeste pe termen lung, ceea ce poate fi usor probat daca analizam portofoliul lui: acesta contine mai multe firme ale caror actiuni au fost achizitionate in anii ’90. Ba mai mult, pretinde ca unele dintre ele nu vor fi vandute niciodata, de exemplu Citigroup, Time Warner si News Corporation. Aceasta imi aminteste de una dintre pildele de baza ale lui Warren Buffett: “Our favorite holding period is forever”.  In cazul lui Buffett, “pilonii” portofoliului sau sunt Coca Cola, Wells Fargo si American Express.

In ambele cazuri este vorba despre firme cu un avantaj competitiv foarte mare, incat sansele de a fi doborate de competitie sunt infime – de aceea investitorii mentionati dorm linistiti si considera ca le vor detine “forever”. Mai exact, este vorba despre firme mari si care au la baza un brand excelent, numite si “blue-chips”.

Insa mai exista un criteriu important: pretul de achizitie. Al-Waleed este un adevarat maestru in a profita de firmele mari aflate in situatii problematice si al caror pret este foarte scazut (la fel si increderea celorlalti investitori din piata). Insa el vede valoarea, profita de situatie si, in unele cazuri, intervenind cu sume mari, a fost chiar un salvator al companiilor respective. Este interesant cum lupta impotriva curentului si crede in valoarea lor chiar daca majoritatea celor din jur sunt sceptici – nu este o incredere nesabuita, ci una care vine din intelegerea lucrurilor. Chiar el spune ca aceste firme aveau nevoie de bani si, eventual, de o noua directie, insa erau capabile de redresare.

Al-Waleed, asemenea lui Buffett, studiaza cu atentie managementul companiilor – sa fie direct, deschis, sa aiba integritate, o buna strategie si capacitate de planificare. In intalnirile si prezentarile din interiorul corporatiilor, toti par sa aiba aceste calitati, insa in realitate sunt mult mai putini. Printul are si urmatoarea strategie: cumpara majoritar sau integral firme mai mici, detinute privat, care au un business bun insa sunt prost conduse si apoi aduce un management mai competent. Buffett se complica mai putin si cumpara  firme cu business si management foarte bun si pune conditia ca managerul (care este si fostul owner) sa conduca afacerea in continuare, pastrand un mic procent. Cei doi procedeaza la fel cand cumpara actiuni din firmele listate: trebuie sa le placa mult managementul.

Referitor la domeniile de interes, Al-Waleed a cumparat in special din financiar, tehnologie si media. Este interesant de studiat mai ales cel financiar, care a fost o constanta in investitiile lui. Chiar in prima parte vietii profesionale, dupa ce a castigat ceva bani din tranzactiile cu hoteluri, a cumpat banci din Arabia Saudita care se aflau in situatii critice. Iar apoi are loc faimoasa intrare in actionariatul Citigroup. Referitor la banci el declara: . ‘I always loved banking. Look at any country ” what’s the heart of the country? It’s the economy. What’s the heart of the economy? It’s banking.’ Pentru cei mai multi investitori mari, domeniul financiar are ponderea cea mai importanta in portofoliu.

Sa vedem cateva exemple din detinerile lui. A devenit cunoscut pe plan international in 1991, cand a investit o suma importanta in banca Citicorp (acum Citigroup), aflata in pragul falimentului. El a inteles ca problemele pot fi depasite si ca actiunile sunt subevaluate enorm. Cei 797 milioane USD investiti atunci valorau 7.6 miliarde USD opt ani mai tarziu. Citigroup a mai avut probleme ulterior, insa printul nu s-a panicat: “’These are theoretical hits, because it’s a hit only if you sell.’ Deci pierderea nu este reala decat daca vinzi, ceea ce el nu a facut niciodata in situatiile problematice. Dimpotriva, cand altii se panicau, el se bucura ca poate cumpara la pret mic.  In timpul crizei financiare din 2008, actiunile bancii au scazut enorm, pana la 90%, iar Al-Waleed a injectat bani in banca zdruncinata (devenind din nou salvator), ajungand astfel sa detinta 5% – este cel mai mare actionar.

In firma Apple a investit 115 milioane USD in 1997, cand pretul unei actiuni era in jur de 9 USD. Chiar daca tinem cont de “split-urile” actiunilor (uneori, firmele isi divid actiunile, cand pretul devide prea mare), investitia s-a multiplicat probabil de vreo 20 de ori. Apple a fost cumparata tot intr-un moment cand avea probleme si exista riscul de a fi preluata de catre Oracle, chiar inainte de intoarcerea lui Steve Jobs. La moartea lui Steve Jobs, si-a exprimat aprecierea: “I met him three times at Apple’s offices and had lunch with him once. …I remember him saying to me ‘Prince, you trusted me in investing in Apple & [I] won’t let you down. Well, he didn’t let anyone down!!! Three apples changed the world: Adam’s, Newton’s and Steve’s!”.

Printul Al-Waleed este al doilea actionar, dupa Rupert Murdoch, al firmei de divertisment News Corporation. Profitand de o perioada de rezultate slabe care incepuse de cativa ani, in 1997 a cumparat actiuni preferentiale fara drept de vot  in valoare de 400 milioane USD, apoi a cumparat actiuni comune de 200 milioane USD in 1999, iar in 2005 actiunile preferentiale initiale au fost convertite in actiuni comune. Ultima operatiune, cea de conversie, a fost realizata si ca sa protejeze firma de o preluare ostila din partea Liberty Media (actiunile commune au drept de vot). Printul l-a sprijinit in mod clar pe Rupert Murdoch in timpul scandalului din 2011 legat de ascultarea unor telefoane. News Corporation, din care Al-Waleed detine in jur de 7%, este una dintre firmele despre care spunea ca nu le va vinde niciodata.

Al-Waleed detine si 10% din Euro Disney, firma care opereaza Disneyland Paris (nepotii lui merg acolo uneori, dar cred ca din alt motiv a cumparat-o).  A salvat-o de doua ori din situatii dificile si este una dintre firmele lui pentru termen foarte lung.  Se pare ca este chiar atasat de firmele lui: vorbeste cu afectiune despre ele, are pe peretii biroului placute cu logo-urile si este mandru de produsele lor. De fapt, chiar si o persoana care detine cateva sute de actiuni dintr-o firma ar trebui sa fie interesata, atasata, sa o cunoasca in detaliu, sa fie bucuroasa cand oamenii ii consuma produsele, aceasta pe langa cunoasterea profuna a business-ului respectiv, intr-un cuvant sa aiba un comporament de “owner”. Numai asa se poate numi investitor si nu speculator.

Este clar ca nu toate investitiile lui au aceeasi importanta: sunt cateva strategice, in care a plasat mai multi bani decat in celelalte. Inainte de criza din 2008, cand pretul actiunilor Citigroup crescuse foarte mult, avea jumatate din avere in aceasta firma. Si nu a vandut nimic din ea, cum ar face altii ca sa diversifice. Investitorii axati pe valoare au in general un numar restrains de detineri si ponderea nu este egala, ceea ce este logic: ca sa poti cunoaste in profunzime firmele, nu poti gestiona prea multe; si din momentul cand ajungi sa le cunosti, iti dai seama ca unele sunt mai valoroase decat altele. Bineinteles, la sumele de bani vehiculate de el, concentrarea pe cateva firme il transforma intr-un actionar important, care poate influenta traiectoria acestora. Dar nu este doar acest motiv, ci si ca merita mai multi bani firmele in care crezi mai mult.

Printul Al-Waleed este diferit de Warren Buffet si de alti investitori mari. De exemplu, el investeste mai mult in firme de tehnologie decat altii; de asemenea, are o mai mare inclinatie sa cumpere firme aflate in situatii critice, ceea ce nu este usor de realizat deoarece: 1. exista o frica fireasca de a cumpara o companie aflata in pragul falimentului; 2.trebuie sa fii capabil sa gasesti valoarea ascunsa; 3. este greu sa te abtii in a cumpara actiuni pana cand pretul ajunge foarte scazut – multi cheltuie banii pe parcurs si nu mai au fonduri cand acestea ajung foarte ieftine. Este riscant pentru majoritatea investitorilor sa cumpere firme aflate in prag de faliment (daca nu esti foarte bun in evaluari poti nimeri o firma care chiar falimenteaza), dar pot cumpara in alte situatii in care actiunile sunt puternic “deprimate”, de exemplu in timpul unei crize economice.

Nu sunt la fel, insa toti investitorii axati pe valoare au cateva principii comune, printre care: sa cumpere firme care au avantaj competitiv si pe care le inteleg, sa le detina pe termen lung, sa aiba un numar destul de mic de detineri si toate achizitiile sa fie facute la pret scazut.

Cand a fost invitat sa se compare cu Warren Buffett, printul Al-Waleed a trasat o serie de asemanari dintre cele mentionate mai sus, iar la deosebiri doar atat: “I drink Pepsi; he drinks Coke” (ei au printre detineri respectivele companii; iar Buffett chiar bea multa Coca Cola, despre print nu stim in legatura cu Pepsi).  Cei doi s-au intalnit si au corespondat – se pare ca au o relalatie de admiratie reciproca -,  iar printul manifesta ambitia de a-l intrece pe Buffett ca dimensiune a averii, ceea ce este realizabil dat fiind faptul ca este mult mai tanar. Asa se explica poza de mai sus, in care cei doi “lupta” pentru portofel.