Ghid de Investitii

Arhiva lunara: November 2015

NOV 27
2015

Studiu de caz Potash Corporation

Potash Corporation of Saskatchewan (Potash Corp) este cel mai mare producator de fertilizatori pentru agricultura, dupa capacitate. Dupa cum ii indica numele, potasiul este principalul sau produs, pentru care ocupa primul loc mondial, tot dupa capacitate, cu 20% cota de piata. Compania mai produce azot si fosfat – pentru fiecare ocupa locul 3 mondial.  Potash Corp este listata la bursa Americana NYSE (simbol  POT) si la cea canadiana TSX (simbol POT.TO).

Pretul actual al actiunii, care este sub 20 USD pe NYSE, este la minimul pe 7 ani si foarte departe de maximul pe ultimul an – 37.6 USD. Indicatorul pret/ profit (price/ earnings, P/E) este 11.2 – o valoare suficient de mica incat sa ne duca cu gandul ca firma este subevaluata si ca probabil merita investigata.

Daca citim declaratiile managementului si evaluarile analistilor intelegem motivele pentru care pretul este atat de scazut. Majoritatea problemelor vin dinspre nutrientul principal – potasiul – pentru care exista supraproductie, adica oferta pe piata este semnificativ mai mare decat cererea. Mai concret, competitorul principal, firma ruseasca Uralkali, invadeaza piata cu produs pentru a-si creste cota si, de asemenea, exista proiecte care vor fi finalizate in curand si vor mai suplimenta oferta si asa prea mare. Cu o cantitate mai mica de nutrient care va fi vanduta si cu preturile care se mentin mici de peste 2 ani, Potash Corp a anuntat deja rezultate mai slabe pentru acest an. S-a creat o discrepanta ingrijoratoare intre productia si capacitatea sa de productie: in 2014 a vandut 8.7 milioane tone de potasiu, iar capacitatea va ajunge la 17 milioane tone pana in 2017.

Investitorii sunt deranjati si de incercarea nereusita a Potash Corp de a-l cumpara pe rivalul german K+S. Aceasta firma concurenta urmeaza sa deschida o noua mina in Saskatchewan, adica in regiunea unde face exploatari si Potash Corp, contribuind si ea la cresterea ofertei de potasiu de pe piata. Cumparandu-si concurentul, Potash Corp ar fi putut controla productia, eventual prin exploatarea intarziata sau partiala a acelei mine. Insa au fost probleme legate de pret si nemultumiri din partea guvernului german.

Insa exact perioadele problematice sunt cele in care investitorii buni ar trebui sa actioneze, mai ales daca ei au o perspectiva de cativa ani si nu sunt derajati de ceea ce se intampla cu rezultatele si mai ales cu pretul actiunii in perioada imediat urmatoare. Asa ca voi prezenta cateva motive pentru care Potash Corp ar putea reprezenta o buna investitie:

– Este cel mai mare producator de potasiu dupa capacitate: mai ales cand este vorba de un producator de resurse naturale marimea conteaza, pentru ca are forta financiara necesara pentru investitii de amploare, isi poate cumpara competitorii, are putere de negociere etc.

– Este unul dintre producatorii low cost, cu 90 USD/ tona de potasiu, cost care a fost scazut cu 13 USD in ultimii 2 ani. Producatorii cei mai ieftini sunt cei din Rusia si Belarus, cu preturi de 62 – 77 USD/ tona, insa acestea sunt firme mult mai instabile, slab conduse (au avut si intre ele un conflict care a dus la perturbarea intregii piete). Considerand pretul in jur de 300 USD/ tona la care se vinde acum potasiul, acesta este la o distanta suficient de mare de cost incat sa fie acoperite toate cheltuielile.

– Potasiul este o resursa care nu se gaseste decat in cateva locuri din lume. Compania Potash Corp detine unele dintre cele mai valoroase zacaminte, care sunt suficiente pentru 65 – 85 ani de acum incolo, la nivelul actual de exploatare. Chiar daca vor mai fi date in folosinta cateva mine in curand, ceea ce va mai creste oferta din piata, alte proiecte nu vor mai aparea in urmatorii ani – daca ar mai exista, atunci ar fi foarte “vizibile” pentru ca sunt investitii de mare amploare: construirea unei mine de potasiu costa in jur de 8 miliarde USD si necesita 5 – 7 ani. Aceasta reprezinta o “bariera de intrare” mare pentru competitori, ceea ce ofera firmei un avantaj competitiv serios.

– In 2013 s-a crezut ca pretul potasiului se va prabusi complet, ceea ce nu s-a intamplat, cea mai buna dovada fiind ca producatorul din Belarus a semnat recent un contract cu China la pret 315 USD/ tona, mai mare decat pretul de 305  USD/ tona de anul trecut. Se pare ca nici macar producatorii cei mai low-cost nu accepta scaderi prea mari.

– Pana in 2017 Potash Corp isi va termina proiectele de expansiune, care au costat 6.6 miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca isi va diminua ulterior cheltuielile de capital (capital expenditures, CAPEX). Capitalul astfel eliberat ar putea fi folosit pentru a returna bani actionarilor (dividende, rascumparari de actiuni) sau pentru achizitii.

– Este o firma foarte profitabila; marja profitului (profit margin) este in prezent 21.6%, adica este foarte mare, si in general si in special pentru o firma care exploateaza resurse naturale. In anii anteriori a avut valori pana la 35%. O marja mare a profitului mentinuta mult timp este, printre altele, un indicator ca  firma are avantaj competitiv – firmele care nu il au sunt obligate de piata sa isi vanda mai ieftin produsele sau serviciile. Indicatorul rentabilitatea capitalului actionarilor (return on equity, ROE) este 17% – tot ce este peste 15% este foarte bine – si acum cativa ani a ajuns si la 42%. ROE reflecta atat profitabilitatea, cat si preocuparea managementului pentru interesul actionarilor.

– Un ROE mare inseamna ca firma genereaza o rentabilitate mare a capitalului plasat de actionari in firma, deci capitalul este bine folosit. Daca firma ar fi generat acelasi profit insa folosind un capital mai mare de la actionari (de exemplu, prin reinvestirea unei mai mari parti a profitului in loc sa il dea ca dividende) atunci rentabilitatea ar fi fost mai mica. Potash Corp ofera in prezent si un dividend foarte mare, care este 7.7% la pretul actual al actiunii! Unii analisti afirma ca dividendul ar putea scadea daca s-ar inrautati situatia si firma ar avea cash flow operational mai mic, insa si in cazul unui scenariu negru el nu ar scadea semnificativ, iar masura ar fi temporara.

– Potash Corp este si sanatoasa financiar, adica are datorii mici. Indicatorul datorii/ capitalul actionarilor (debt/ equity) este 0.5, adica suficient de conservator, iar cheltuiala cu dobanda reprezinta 9% din profitul operational, ceea ce este putin si plaseaza firma in afara pericolelor generate de datorii.

– Se spune ca in firmele de resurse naturale ar trebui investit atunci cand pretul resursei respective este la minimul pe mai multi ani: conditia se respecta, considerand ca pretul potasiului este la minimul pe 7.5 ani.

– Asa cum am precizat anterior, pretul actiunii POT este foarte scazut in prezent. Profitul firmei a scazut, insa pretul actiunii a scazut si mai mult, ceea ce a dus la un pret/ profit (price/ earnings, P/E) de 11.2, care este mic si in general dar in special pentru POT: media P/E pe 5 ani este 19.7. Si ceilalti indicatori ai valorii sunt mici: pret/ valoarea contabila (price/ book, P/B) este 1.9 fata de media 4.4; pret/ vanzari (price/ sales, P/S) este 2.4 fata de media 5.3.

Potash Corp. este una dintre cele mai conservatoare firme din zona commodities, care este in prezent un domeniu cu multe probleme, dar si cu oportunitati de investitie. Aceasta nu inseamna ca pretul ei nu ar mai putea scadea. De asemenea, revenirea la niste valori mai ridicate ar putea sa fie destul de lenta si sa  va puna rabdarea la incercare. Doar ca la aceasta firma sansele de crestere sunt semnificativ mai mari decat cele de scadere in acest moment.

Nu am realizat o analiza completa a firmei Potash Corp. In mod normal, ea ar trebui sa includa o analiza mai detaliata a business-ului, a indicatorilor financiari, a actiunilor managementului etc. Si toata aceasta analiza ar trebui ulterior folosita pentru a raspunde la intrebarile din checklist-ul investitorului – acel set de cateva zeci de intrebari care acopera toate criteriile importante de investitie. In final, ar trebui sa rezulte acele cateva motive importante (foarte putine) pentru care investesti in firma respectiva. Evident, in fiecare etapa te intrebi care ar fi acele probleme ale firmei care te-ar putea opri sa investesti in ea. D-abia dupa ce ce ai trecut cu success de negative poti sa te concentrezi pe pozitive.

Acest articol reprezinta o opinie personala si nu o recomandare de investitie.

NOV 19
2015

Investitii in commodities

In categoria “commodities” intra produsele de baza folosite in industrie, alimentatie si in domeniul energetic, de exemplu: minereul de fier, aluminiul, aurul, carnea de vita, laptele porumbul, orezul, cafeaua, petrolul, gazele naturale.  In anul 2014 s-a incheiat un super-ciclu pentru multe dintre aceste produse, astfel incat de atunci a inceput o scadere accentuata a preturilor acestora. Din august 2015, multe dintre ele “cocheteaza” cu valori minime pe ultimii 6 – 7 ani, unele chiar pe mai multi ani. Cel mai mare interes este acordat petrolului si metalelor industriale.

Jim Rogers – cunoscut investitor in commodities – considera ca principalul aspect care determina preturile acestor produse este raportul cerere – oferta, care de fapt este baza intregii economii. Atunci cand preturile gonesc accelerat intr-o directie sau alta ar trebui studiat daca dezechilibrul s-a produs dintr-o modificare semnificativa a cererii, a ofertei sau a ambelor fata de perioada in care acestea erau in echilibru. Tot el ne sfatuia acum cativa ani sa investim in commodities pentru ca preturile lor urmau sa creasca, fiind alimentate de cererea  lacoma de resurse venita din China,  dar ca tot China va fi cea care va duce la inversarea tendintei la un moment dat. Ceea ce se pare ca se intampla acum.

Economiile emergente, si mai ales China, au determinat jumatate din cresterea cererii din ultimii ani pentru combustibili si metale industriale. Insa cercul virtuos de capital ieftin, cerere in crestere si investitii din belsug, care a adus numeroase castiguri firmelor si tarilor producatoare ale acestor resurse, se pare ca s-a oprit. Acum exista capacitate enorma de productie, dar cererea s-a micsorat si orice producator se gandeste ca daca isi taie el productia poate avea surpriza ca altii si-o mentin pe a lor si ii mananca lui din cota de piata. In felul acesta se mentin preturile foarte mici, care ii dezavantajeaza pe toti. Insa cel mai mult sufera firmele care au datorii semnificative si producatorii cu costuri mari, care acum inregistreaza pierderi – de la ei poate veni si rezolvarea, cam brutala, a problemei, pentru ca unii vor da faliment.

Scaderea preturilor acestor commoditities determina in mod normal efecte bune in economie, pentru ca firmele au costuri mai mici cu materiile prime, iar consumatorii pot cumpara mai mult. Insa exista unele probleme care pot determina intarzierea efectelor pozitive. Prima este ca in mod normal exista o inertie, adica trece ceva timp pana in momentul cand apar rezultatele pozitive in rapoartele financiare ale firmelor sau pana cand consumatorii isi schimba obiceiurile. A doua este ca dezechilibrul a fost provocat si de o scadere a cererii, nu doar de o crestere a ofertei, deci de o economie care incetineste, si in acest caz scaderile de preturi ar putea sa nu compenseze suficient scaderea de cerere. Ieftinirea resurselor devine un indicator al problemelor economice si nu un catalizator economic.

Sa luam exemplul petrolului. Pretul acestuia a scazut cu mai mult de 50% in ultimele 18 luni si din august 2015 se mentine apraope de minimul stabilit atunci; multi investitori au crezut ca o sa fie reluata cresterea mai repede. Mentinerea petrolului mult timp la valori ridicate si inovatiile tehnologice din ultimii ani au dus la descoperirea si exploatarea acestuia din rezerve mai greu accesibile, cum ar fi fundul oceanului sau rocile de sist. Mai ales aceasta ultima categorie a dus la invadarea pietei cu petrol – asa-numita revolutie a petrolului de sist din SUA. In acest fel, SUA a ajuns in 2014 cel mai mare producator de petrol, desi cantitatea rezervelor o situeaza doar pe locul 12. Aceasta situatie i-a nemultumit pe marii producatori din cadrul organizatiei OPEC, in special pe Arabia Saudita. In momentul cand s-a creat un surplus de oferta si preturile au scazut semnificativ, OPEC a  refuzat (si refuza in continuare) sa isi scada productia, astfel incat sa ii forteze sa faca acest lucru pe producatorii “high-cost”, si anume pe cei din SUA.

Este logic ca in astfel de batalii cei care castiga sunt cei care produc la costul cel mai scazut, iar in cazul petrolului acestia sunt Arabia Saudita si vecinii lor. Legat de aceasta, exista o regula pe care o subliniaza investitorul Mohnish Pabrai: sa cumperi numai producatori “low-cost”.

Pana acum cativa ani toata lumea se intreba cand o sa vina acel varf al productiei petroliere, adica momentul productiei maxime, dupa care aceasta incepe sa scada, definitiv. Acum, cand avem o abundenta de noi rezerve pe care tehnologia ne permite sa le exploatam si posibilitatea sa mai descoperim si altele, specialistii se intreaba cand va veni varful cererii. Cererea globala de combustibili va creste suficient pe termen mediu si lung incat sa poata inghiti o gramada de resurse, insa in timp ea va fi acoperita si de alti combustibili decat cei fosili. Momentan energia regenerabila (solara, eoliana etc) este scumpa, dar ea va fi produsa mai eficient la un moment dat, astfel incat ea va acoperi o parte semnificativa din nevoile energetice. Insa acel moment nu este foarte apropiat, asa ca pana atunci sunt sanse sa mai intalnim preturi mari al petrolului.

Intr-o situatie si mai grava decat petrolul se afla industria otelului. In primul rand exista un surplus al materiei care sta la baza – minereul de fier: Firmele care exploateaza aceasta resursa au investit in atat de multe proiecte si au produs atat de mult in ultimii ani, incat au determinat o scadere a pretului cu 75% fata de nivelul maxim atins in februarie 2011. In al doilea rand, exista un surplus al productiei de otel, material care rezulta din prelucrarea fierului alaturi de carbon: capacitatea de productie a otelului s-a dezvoltat in asemenea masura incat faptul ca uzinele respective beneficiaza de minereu de fier mai ieftin, adica au costuri mai mici, nu i-a ajutat deloc pe producatori. China are principala contributie la aceasta problema, pentru ca stiindu-se mare consummator de otel a decis la un moment dat sa devina si mare producator. Productia de otel a Chinei s-a triplat din 1980 pana in 2000 la 128.5 milioane de tone si ulterior a crescut pana a ajuns la 823 milioane de tone in 2014. In momentul in care China nu si-a mai putut absorbi productia, a inceput sa invadeze restul lumii cu otel ieftin, afectand puternic producatorii din alte tari. Insa ea este principala suferinda, deoarece pretul otelului chinezesc a ajuns la minimul pe 12 ani si majoritatea producatorilor chinezi au pierderi in prezent.

Exista supraproductie si in cazul altor metale industriale, de exemplu aluminiul, zincul si cuprul, insa situatia este mai putin dramatica decat in cazul otelului. Chiar si pretul cerealelor este scazut, datorita unor ani buni in agricultura care au dus la productie sporita, ceea ce influenteaza producatorii de cereale, de utilaje agricole, de fertilizatori sau de alte produse adiacente. Se pare ca ideea ca populatie creste accentuat si nu vom mai avea suficienta mancare pentru toti nu se aplica deocamdata (unii mor si acum de foame, dar aceasta este alta discutie).

Aceasta perioada de scadere a preturilor pentru commodities poate fi un moment prielnic pentru investitiile in astfel de resurse/ produse. Aceasta se poate face prin pariuri direct pe preturile commodities, mai exact pe pietele contractelor futures, sau prin investitii in firme producatoare sau adiacente.

Pentru investitii inteligente in commodities ar fi utile cateva idei:

– Este nevoie de multa rabdare. Desi exista zicala ca “the best cure for low prices is low prices” lucrurile nu se intampla asa repede Firmele sunt initial reticente sa taie productia si de multe ori doar perspectiva falimentului sau falimentul in sine schimba situatia. De exemplu in China bancile sunt momentan indulgente cu producatorii de otel, probabil pentru ca inceperea falimentelor in industria respectiva ar avea un impact economic mare.

– Este nevoie de nervi foarte tari. Preturile firmelor din domeniu pot scadea foarte mult in aceasta perioada, mai ales in cazul firmelor mai mici, la care scaderile pot fi pana la 80-90%; si nu ma refer aici la firme aproape de faliment sau jucatori complet nesemnificativi. De aceea, achizitia pachetului de actiuni pe care ni-l dorim ar trebui realizata in cat mai multe etape, pentru a beneficia si de preturile foarte mici

– Cum mentionam anterior, raportul cerere – oferta este cheie pentru commodities, asa ca investitorul ar trebui sa aloce o cantitate semnificativa de timp studierii diverselor informatii disponibile despre cine produce si cat produce, cine consuma si cat consuma, ce miscari fac marii producatori si ce situatie economica au marii consumatori.

– Toate commodities au o anumita inertie, masurata in ani, aplicata la cat de mult dureaza construirea unei capacitati de productie (a unei fabrici, mine, culturi agricole) sau repornirea acesteia. Aceasta informatie ne poate da indicii despre cat va dura o eventuala perioada de preturi crescute atunci cand se va ajunge in cealalta parte a ciclului, adica dupa ce productia va fi taiata si se va intra in deficit de oferta. Cu cat este mai mare aceasta perioada, cu atat mai bine. De exemplu, deschiderea unei mine de potasiu dureaza 5 – 7 ani. Observam astfel ca preturile commodities au o inertie mare si intr-un sens si in altul.

– Cat de larg raspandita este resursa naturala respectiva – si aici ne referim mai ales la resursele care trebuie exploatate, care se gasesc in pamant. Potasiul nu este o resursa abundenta, se gaseste doar in cateva locuri din lume.

– Sa cumperi unul dintre producatorii cei mai ieftini. Costul la care produce fiecare firma se poate afla intotdeauna  din rapoartele anuale si din alte informari. Pe langa faptul ca are si margini ale profitului mai mari, producatorul ieftin este ultimul afectat intr-o perioada cu preturi scazute (daca nu are alte probleme).

– Sa cumperi firme cu datorii mici sau deloc. Asa cum am mai precizat, datoriile sunt ucigatoare intr-o perioada cand firmele incaseaza bani putini.

– Cauta firme cu avantaj competitiv, adica economic moat” cum il numeste Warren Buffett. Este un sfat valabil pentru achizitii din toate domeniile, insa exista tendinta sa il ignoram in cazul commodities: daca este vorba de firme care vand produse ce nu se disting de produsele similiare vandute de altii (zincul este la fel indiferent de sursa, spre deosebire de un produs – brand de tipul Coca Cola) putem considera normal sa cumparam firme care sunt ele insele commodities, adica nu se disting de celelalte. Ceea ce este gresit: sunt valoroase firmele care se deosebesc prim marime, procese tehnologice, sunt producatorii cei mai ieftini etc.

In aceasta perioada, commodities si firmele care le produc sunt probabil singurul sector al pietei bursiere cu adevarat ieftin, in care putem gasi multe “bargains”. Domeniul este complex, pentru ca este puternic influentat de globalizare si este inconjurat de multa incertitudine. Insa cine il intelege are sansa sa obtina castiguri consistente.

NOV 02
2015

Riscul cel mai mare

Am mai scris despre risc si voi mai scrie, pentru ca totii investitorii mari sunt de acord ca cel mai important aspect este sa nu pierzi bani. Ma refer aici la pierderile ireversibile si nu la oscilatiile preturilor care nu numai ca nu sunt daunatoare, dar chiar ofera oportunitati valoroase celor care au competenta si atitudinea potrivita. Pierderile ireversibile sau greu de reparat se pot intampla in general atunci cand cumperi actiuni de proasta calitate sau foarte scumpe. Dar sa ne gandim si la situatiile cand se poate materializa riscul cel mai mare, adica pierderea totala a banilor.

Daca am cumparat o singura firma proasta si aceasta da faliment atunci suntem intr-o situatie de pierdere totala sau foarte aproape. Pe langa faptul ca ar trebui cumparate firme de buna calitate, este necesara macar o minima diversificare; chiar si investitorii foarte “concentrati” au mai multe detineri. Dar cred ca aceasta cerinta este in general respectata de actorii din piata de capital.

Pierderea totala mai poate aparea atunci cand se lucreaza cu bani imprumutati de la broker. Sa zicem ca mergi la cumparaturi de actiuni cu niste fonduri din care o buna parte sunt bani imprumutati. Daca 20% reprezinta capitalul propriu iar restul de 80% sunt imprumutati, atunci efectul de levier este 5:1 (100/ 20), iar el reprezinta cu cat se multiplica atat castigurile dar si pierdelile. O scadere de 20%  a pretului actiunii va determina o scadere de 100% a capitalulul propriu, adica o pierdere totala. Si ganditi-va ca nu este un eveniment rar sa apara o scadere de 20% a pretului unei actiuni, mai ales daca firma este mai mica. Cand se ajunge la zero capital propriu brokerul solicita fonduri suplimentare si daca acestea nu sosesc la timp el lichideaza pozitia pentru a fi sigur ca nu va pierde banii pe care i-a dat cu imprumut. In multe situatii actiunea isi revine ulterior, insa este prea tarziu pentru ca banii (capitalul propriu) sunt deja pierduti complet.

Exista o mare tentatie sa se lucreze cu bani imprumutati, mai ales atunci cand contribuie si brokerii la incitarea investitorilor. In general se prezinta posibilitatile de castig, care poate fi substantial, si mai putin potentialele pierderi. Pentru actiuni se folosesc in mai mica masura bani imprumutati, insa exista niste produse derivate care imita actiunile si care se numesc Contracts For Difference (CFD), la care levierul poate fi foarte mare. Aceste produse sunt de fapt niste pariuri pe cresterea sau scaderea preturilor, dar nu ofera drepturile specifice actionarilor, mai ales nu ofera dreptul de proprietate asupra unei mici portiuni din firma. Insa mai grav este faptul ca investitorii pot fi tentati sa lucreze cu putin capital propriu si un procent mare de bani imprumutati si astfel sa isi creasca mult sansele de a pierde acel capital. Insa in timp ce brokerii din Romania le ofera clientilor astfel de “tentatii”, in SUA le este interzis rezidentilor tarii respective sa tranzactioneze astfel de produse – ceea ce spune totul despre cat de riscante sunt.

Si acum am putea spune ca daca actionam intelept si cumparam numai firme bune, facem un minim de diversificare si lucram doar cu banii nostri suntem feriti de pericole? Nu chiar, lista nu s-a terminat. Ramanem in continuare la capitolul brokeri: din pacate acestia nu sunt intotdeauna cinstiti si aici nu ma refer la faptul ca recomanda investitii periculoase sau iau comisioane mult prea mari. Au existat cazuri in care acestia au pus mana pe banii clientilor, exemplele fiind prezente si in Romania. Nu dau nume, pentru ca sunt cazuri aflate inca sub investigatie, insa cei familiarizati cu piata de capital stiu la ce ma refer. Si nu va lasati pacaliti de ceea ce s-a vehiculat prin presa, ca era vorba despre gestionari de fonduri care au pierdut banii oamenilor pentru ca au fost incompetenti. Probabil ca au fost si astfel de situatii, insa eu ma refer la acelea, in care firmele respective erau folosite doar ca brokeri si banii oamenilor au disparut ca intr-un spectacol de magie.

Este vorba de situatia in care iti iei singur deciziile de investitii, insa folosesti o firma de investitii financiare care actioneaza ca broker, adica iti plaseaza ordinele de tranzactionare in piata bursiera. Si te poti trezi intr-o zi ca au disparut activele si banii din conturile in care erau tinute – exact cum ar disparea din contul de la banca. Senzatia nu este deloc placuta si sigur nu vreti sa mai si cititi in presa ca e normal ca ati patit asa, daca ati dat cuiva banii sa vi gestioneze.

Nu comentez cat de bine organizata si reglementata este activitatea pe piata bursiera romaneasca, adica pentru investitiile in firme listate in Romania. Insa situatia investitorului roman care vrea sa tranzactioneze pe bursele straine este cu siguranta mai dificila. Ar trebui sa recunoastem ca un motiv este acela ca sunt foarte putini investitori de acest tip si din acest motiv nu exista interesul sa se creeze facilitati pentru ei.

In primul rand, exista foarte putini brokeri locali prin care poti face plasamente in strainatate si toti au comisionane mari. Insa acum ne intereseaza mai mult riscul de pierdere majora: el este amplificat de faptul ca toti sau majoritatea tin actiunile in numele lor si  nu al clientului; le tin ei in custodie, astfel incat singurul loc unde este scris cine sunt actionarii adevarati sunt registrele lor. Va dati seama in ce masura depindeti de corectitudinea acestor intermediari!

Este foarte important cum va alegeti brokerul. Este clar ca multi dintre brokerii mici sunt cinstiti, insa esti in mai mare siguranta daca lucrezi cu institutii mari, de preferat internationale. Exista banci, este adevarat ca foarte putine, care ofera servicii de brokeraj si pentru investitii in actiuni straine. Cunosc o situatie in care cineva a descoperit ca i-au disparut banii, destul de multi, dintr-un cont bancar, probabil pentru ca fusesera furati de un angajat al bancii. La inceput banca nu a vrut sa isi asume responsabilitatea, dar in momentul in care a fost amenintata ca stirea va aparea in presa i-a dat imediat banii persoanei pagubite – pentru o banca imaginea, credibilitatea este cel mai important activ. Asadar, o banca este o solutie care prezinta destul de multa siguranta.

Mai exista si brokerii online, unii dintre ei foarte mari. In cazul lor, comisioanele sunt mai mici, iti plasezi singur ordinele de tranzactionare pe o platforma si cred ca in general detinerile sunt pe numele clientului. Insa ai impresia ca ti-ai trimis banii undeva in neant si mai exista si aspectul increderii pe care o poti acorda in general tranzactiilor online . Si in acest caz este importanta marimea si expunerea firmei respective de brokeraj online. De asemenea, ar trebui citite cu mare atentie toate prevederile contractuale, legale, de exemplu daca firma acorda vreo asigurare in cazul disparitiei banilor si activelor, cu ce banci lucreaza, cu cine vorbesti daca apar nereguli in conturi etc.

Este o idee buna diversificarea brokerilor, adica sa ai mai multi? Daca suma investita este mare, atunci nici o idee care creste siguranta nu este proasta. Pentru ca nu este nimic mai rau in investitii decat sa pierzi totul, mai ales dupa ce ai muncit, ai analizat sute de firme, ai fost lipsit de lacomie si ai avut curaj atunci cand altora le-a fost frica, adica ai facut tot ce este scris in “manualele” de investitii.

Inspiratia de a scrie despre ce se poate intampla mai rau in investitii mi-a venit in urma tragediei de la clubul Colectiv din Bucuresti in care foarte multi oameni au pierdut … totul. Este a treia zi de doliu national si multa lume a fost afectata emotional si revoltata de acest eveniment ingrozitor. Insa mi-e teama de cum o sa fie maine, sau peste 2 zile sau peste 5 zile: sa nu se revina la indolenta specifica natiei, la moliciunea, lipsa de reactie, de ambitie si la fatalismul care ne caracterizeaza atat de mult.