Ghid de Investitii

Arhiva lunara: April 2016

APR 27
2016

Am inceput cu litera A

“Other guys read Playboy, I read annual reports.” (Warren Buffett)

“Am inceput cu litera A” – asa a raspuns Warren Buffett intrebat fiind cum selecteaza firmele in care investeste. Si sa nu uitam ca “oracolul din Omaha” are 85 de ani, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a vietii lui profesionale, inceputa in copilarie, s-a desfasurat inaintea aparitiei internetului.

Buffett primea pe hartie rapoartele anuale sau trimestriale ale firmelor si le analiza pe rand pana cand gasea “candidatele” care intruneau toate conditiile. Firmele erau suficient de multe si acum cateva zeci de ani, el era foarte selectiv si a lucrat singur in prima parte a carierei, asadar cantitatea de munca era semnificativa. Ulterior, echipa a fost completata prin aparitia partenerului sau Charlie Munger, iar mai recent au aparut Todd Combs si Ted Weschler, care se ocupa de tranzactii mai mici;  fara analisti si alte ajutoare.

Mai putin selectiv in alegerea firmelor a fost cunoscutul investitor Peter Lynch, care ajunsese sa detina peste 1000 de titluri in portofoliul fondului Magellan. In cei 13 ani in care a gestionat acest fond, a obtinut o rentabilitate anuala de 29.2%. A muncit enorm, pauza de pranz insemna sa isi cumpere un sandvis din fata cladirii unde lucra si sa se intoarca in biroul sau furisandu-se pe scari astfel incat sa nu se intalneasca in lift cu vreun coleg dornic de discutii. La inceputul activitatii ca manager al fondului Magellan analiza singur firmele in care investea. Chiar daca nu le studia in cele mai mici detalii, toate erau supuse unei analize riguroase.

Exista si investitori precum Mohnish Pabrai care utilizeaza “scurtaturi”, selectand doar firme din portofoliul altor investitori cunoscuti. Insa Pabrai nu foloseste “scurtaturile” din motiv de comoditate – el este un indivind care a muncit asiduu, dezvoltandu-si prima afacere in timp ce era angajat; ele sunt doar o metoda de sortare ca oricare alta. El are nevoie sa isi ingusteze baza de selectie doarece, spre deosebire de Peter Lynch, realizeaza niste studii foarte amanuntite, care se pot intinde la cateva saptamani pentru o firma.

Exista altii, precum Seth Klarman, care au o echipa de analisti in jurul lor, insa tot el face cele mai profunde analize si ia deciziile finale. Insa nu va faceti griji daca nu aveti alaturi o echipa care sa va ajute atata timp cat nu aveti atat de multi bani de plasat ca Seth Klarman. In plus, asa cum spuneam, multi investitori mari actioneaza singuri, fiind ajutati doar de informatiile care sunt disponibile tuturor, gratuit sau cu plata unui abonament anual accesibil.

Exista investitori care isi ingusteaza mult baza de selectie de la inceput  prin criteriile eliminatorii utilizate, insa apoi acorda o atentie deosebita fiecarei firme analizate. Si exista altii care scotocesc prin liste cu sute sau mii de firme/ actiuni, realizand treptat liste tot mai scurte. In ambele situatii pot rezulta mai multe investitii interesante, doar 1-2 sau niciuna, in functie strategia utilizata si de situatia pietei actiunilor.

In era internetului, cautarile pot incepe pe site-urile financiare de tipul www.morningstar.com sau www.valueline.com, care ofera informatii si analize despre un numar destul de mare de firme. Sau cei curajosi si care nu vor sa piarda nicio ocazie favorabila se pot incumeta sa atace un index cuprinzator de tipul Russell 2000 sau Russell 3000, sa faca selectii successive, sa caute informatii din toate sursele credibile si eventual sa isi faca singuri analizele.

Fiecare are propriile criterii legate de domeniul de activitate, dimensiunea, situatia financiara, stadiul de dezvoltare si alte caracteristici ale companiilor. Insa este nevoie de foarte multa munca pentru a gasi acele flori rare care pot aduce aduce rezultate bune sau foarte bune. In plus, activitatea de a citi numeroase rapoarte financiare si alte surse de informatii despre firme imbogateste foarte mult experienta de lucru a unui investitor. Se va imbunatati progresiv calitatea evaluarilor si va creste viteza de lucru.

Sunt foarte multi oameni inteligenti care au impresia ca vor avea niste intuitii geniale sau ca vor crea un sistem, o formula un program software sau orice alta unealta de lucru care ii va ajuta sa obtina rezultate foarte bune cu minim de efort; ei considera ca sunt mult mai eficienti decat altii. Insa investitorii mari, care in mod sigur au metode de lucru foarte bune si sunt eficienti, depun toti o cantitate enorma de munca analitica. Nu exista formula magica care sa actioneze rapid. Investitorul Michael Burry, care este si personaj al filmului “The Big Short”, a citit cu o perseverenta obsesiv – compulsiva sute de pagini de prospecte ale instrumentelor derivate impotriva carora a pariat, devenind astfel celebru; nimeni nu mai citea acele prospecte. A descoperit ulterior ca sufea de sindromul Asperger, care este o forma  usoara de autism si care predispune la astfel de manifestari. Dar nu toti investitorii buni au vreun sindrom, ci doar un caracter deosebit. In acelasi timp, am intalnit numerosi oameni obsesiv – compulsivi care isi directioneaza gresit energia rezultata din aceasta caracteristica a personalitatii. As putea sa povestesc mult pe aceasta tema, insa se scrie si se vorbeste atat de mult despre dezvoltarea personala si atat de putin despre investitii incat este mai util sa ma concentrez pe al doilea subiect. Despre primul isi dau cu pararea atat psihologii cat si multi altii, despre al doilea nici macar specialistii in finante.

Am analizat de curand oferta de servicii a unui cunoscut broker online – un broker care ofera investitorilor din multe tari posibilitatea sa tranzactioneze actiuni si alte produse financiare pe burse tot din multe tari. Oferta lor de instrumente financiare este intr-adevar complexa, dar m-a uimit totusi dimensiunea ghidului de utilizare a platformei de tranzactionare, document care are peste 1400 de pagini. Citind anumit fragmente din el am inteles de ce: sunt oferite enorm de multe facilitati pentru cei care tranzactioneaza frecvent, pentru iubitorii de grafice, ferestre, personalizari, informatii diverse care apar simultan pe ecran si alte tendinte foarte actuale. Este vorba generatia Y foarte conectata la tehnologie, lumea corporatista iubitoare de forma si traderii injectati cu adrenalina – toate reunite intr-o platforma de tranzactionare. Brokerul este doar pragmatic, acestea sunt cerintele majoritatii clientilor.

Insa nu ar fi mai util ca acesti clienti sa citeasca 1400 de pagini de finante corporatiste (exista carti foarte groase in acest domeniu) si apoi sa puna in practica teoria citind mii de rapoarte anuale ale firmelor? Iar ordinele de tranzationare sa fie mai rare si transmise intr-o forma dintre cele mai simple? Oare de ce lumea se impiedica de atatea lucruri care nu conteaza? Ceea ce contreaza este sa iti cresti capacitatea de a depista valoare acolo unde piata nu o vede.

In momentul in care competenta ajunge la un nivel ridicat incepe sa creasca mult si incredrea in propriile alegeri si mai scapi de momentele de ezitare in care te intrebi: oare sunt eu singurul destept si ceilalti din piata sunt prosti (incat ei nu vad valoarea ascunsa)? Chiar daca suna putin ca in predicile de dezvoltare personala, trebuie sa crezi si sa mergi inainte – atitudine foarte greu de adoptat pentru persoanele cu o logica lipsita de nuante. Insa competenta face diferenta intre atitudinea iresponsabila a celui care are pareri fara fundament si cea a castigatorului.

Cititi biografii ale antreprenorilor celebrii si veti observa ca in fiecare caz a fost vorba de o cantitate enorma de munca si dedicare, indiferent de domeniu. De ce ar fi diferit in investitii? Cred ca ar fi mai util sa uitam de imaginea brokerului agitat, a speculatorului manipulator si a altor “lupi” de pe Wall Street – ei exista si in filme, si in viata reala, insa au mai mari sanse de esec rasunator decat un investitor linistit si plictisitor care sta lipit de scaunul sau si rumega rapoarte financiare.