Ghid de Investitii

Arhiva lunara: December 2017

DEC 07
2017

Utilizati un checklist – este magic

Aveti obiceiul sa folositi o lista de verificare atunci cand va faceti bagajele pentru vacanta, macar una care sa includa obiectele importante (pasaport, bani, periuta de dinti etc)? Banuiesc ca sunt cativa care vor raspunde ca da. Dar folositi o lista si atunci cand cumparati pantofi, ca sa fiti siguri ca nu va lasati orbiti de entuziasm si ca verificati daca au talpa flexibila, nu va strang, pielea este moale, nu va rod cusaturile, sunt comozi de la prima incercare, tocul nu este prea inalt (la femei), pretul este bun si daca chiar aveti nevoie de ei? Presupun ca nu prea folositi, si nici eu, tocmai de aceea ne trezim ca jumatate dintre pantofii cumparati raman nefolositi si portofelul se goleste. Putem sa ne obisnuim cu pantofii cumparati degeaba, insa exista situatii de viata in care folosirea unei liste de verificare – checklist – este cu adevarat importanta.

Am auzit pentru prima data niste argumente convingatoare despre utilizarea unui checklist la Mohnish Pabrai, un investitor indian foarte cunoscut, despre care am mai scris. El este atat de atasat de aceasta idee incat unii l-au numit “the checklist investor”. Aveam in acel moment un excel cu cateva intrebari pe care il foloseam in analiza firmelor, dar mi-am dat seama ca mai trebuie completat cu multe elemente. Apoi am citit cartea unui alt investitor interesant, prieten cu Pabrai – Guy Spier – in care era iar laudat checklist-ul si a mai fost adaugata ideea ca acesta trebuie sa fie personalizat, inclusiv ca trebuie sa insisti pe propriile puncte slabe atunci cand iti construiesti intrebarile. Iar am avut o mica revelatie si mi-am completat lista cu intrebari suplimentare in punctele unde ma consideram vulnerabila (aceasta dupa ce am facut o analiza dureroasa a greselilor din anii anteriori).

Aceasta idee de utilzare a unui checklist in activitatea de investitii apare si la Charlie Munger, partenerul lui Warren Buffet de la Berkshire Hathaway. Dar cel care a popularizat conceptul de checklist este Atul Gawande, un medic care a scris cartea “The Checklist Manifesto”, deci cineva care nu are legatura cu domeniul investitiilor, dar care a lansat o idee cu aplicabilitate foarte larga.

Checklist este o strategie ridicola prin simplitatea ei, dupa cum o considera chiar Atul Gawande, dar care reduce dramatic rata de esec in domenii complexe, unde oamenii petrec ani multi ca sa invete sau sa creeze proceduri si tehnologii complicate. Utilizarea regulata a unui checklist vine din domeniul aviatiei, unde aceasta poate face diferenta dintre viata si de moarte. De obicei, checklists folosite de personalul de zbor sunt simple, scurte si la obiect. Exista checklists folosite pentru activitatile de rutina (cum ar fi decolarea si aterizarea), dar si unele la care pilotii apeleaza in situatii deosebite, atunci cand a avut loc un incident si trebuie parcurs un proces decizional.

La fel se intampla si in medicina, unde acest instrument este folosit in situatiile de rutina, dar unde a uita sa bifezi o activitate poate insemna infectarea pacientului cu o bacteria periculoasa, de asemenea si in operatii complexe, cazuri grave de la Urgente, unde proiectul se imparte in bucati si se foloseste cate un checklist pentru fiecare componenta.

A fost realizat la un moment dat un proiect de introducere a checklists in diverse spitale.  Anterior,  aplicarea procedurilor se baza doar pe memoria si atentia personalului si s-a observat ca deseori era ratata cel putin o operatiune din procedurile de rutina – doar rutina, nimic complicat – astfel incat cazurile de infectii sau alte complicatii erau mult mai dese. In acelasi timp, anumite spitale care deja utilizau checklists reuseau sa rezolve cazuri complexe, care presupuneau multiple operatiuni si operatii, in care ratarea unei singure proceduri putea duce la pierderea pacientului. Acestia reuseau sa salveze oameni cu probleme grave in timp ce altora le mureau pacienti cu interventii banale pentru ca erau infectati din neglijenta.  Este util sa cititi exemplele din carte pentru a intelege ce diferenta poate face utilizarea unui checklist!

Aceste checklists intervin ca un instrument ajutator, care compenseaza slabiciunile mentale inerente, si ne referim aici mai ales la cele legate de memorie si atentie. Mai ales in domeniile foarte specializate, este dificil ca oamenii sa deschida in orice situatie exact sertarele care trebuie din multitudinea de informatii inmagazinate in creierul lor. Poate doar robotii, care se pare ca ii vor inlocui pe anumiti specialisti la un moment dat, vor reusi aceasta performanta. Dar nu sunt sigura ca vor fi performanti in toate aspectele.

Pentru a utiliza eficient checklists este necesara o analiza prealabila a activitatii/ proiectului. Cele complexe pot fi impartite in segmente mai simple si, eventual, specializate, fiecare beneficiind de un checklist si de pesoane diferite care se ocupa de indeplinirea lor. Pentru segmentele simple poate fi folosit un checklist standard – in medicina, pregatirea pacientului pentru operatie este un exemplu de activitate standardizata.

Dar exista si proiecte unicat, de exemplu in domeniul constructiilor, in care chiar si segmentele simple sunt unicat si se foloseste un checklist creat special, care nu se va reutiliza in alt proiect. Gawande a fost surprins sa descopere in constructii o complexitate mai mare decat in medicina. Acolo exista numeroase situatii neprevazute, in care trebuie gasita o solutie iesita din tipare, eventual fara a utiliza un checklist de task-uri. Insa Gawande a descoperit manageri de proiect din constructii care utilizau un checklist al comunicarii din echipa – cine cu cine trebuie sa vorbeasca in cazul situatiilor deosebite.

Lanturile mari de rastaurante functioneaza dupa protocoale foarte stricte (tocmai de aceea nu ai surprize, mancarea este la fel in orice McDonalds). Dar Gawande a descoperit ca si restaurantele de lux functioneaza de multe ori in acelasi mod. Exista bucatari sefi foarte stricti cu personalul, care de obicei este foarte calificat, impunandu-le subalternilor sa respecte cu sfintenie retetele. Iar noi credeam ca marii bucatari sunt niste artisti!

Pentru a fi cu adevarat folositoare, checklists ar trebuie sa fie:

– Precise;

– Practice, utilizabile, nu foarte lungi;

– Adecvate situatiei (nici mai putin, dar nici mai mult decat trebuie).

Mohnish Pabrai si Guy Spier, investitorii mentionati anterior, nu numai ca sunt suficient de inteligenti incat utilizau checklists inainte de a citi cartea lui Atul Gawande (eventual, au aflat de la Charlie Munger), dar Gawande i-a folosit ca exemplu in cartea lui atunci cand a mentionat utlizarea checklists in domeniul investitiilor. Si a mai vorbit cu un investitor mare, dar acesta a vrut sa ramana anonim.

Mohnish Pabrai face foarte putine investitii, insa le alege dintre foarte multe firme pe care trebuie sa le analizeze. Din cand in cand, gaseste cate o idee care ii accelereaza pulsul si ii activeaza lacomia; crede ca aceasta il va imbogati enorm si incepe sa nu mai gandeasca limpede. Guy Spier numeste acest fenomen “cocaine brain” – perspectiva de a face bani stimuleaza aceleasi circuite primitive ca si cocaina. Insa lucrul metodic in general si checklists in particular te ajuta sa actionezi mai rational.

Pabrai a mai observat ca avea tendinta de a repeta anumite greseli – de exemplu, nu acorda suficienta atentie datoriilor firmelor – iar utilizarea unui checklist l-a ajutat sa le evite ulterior.  Te ajuta de fapt sa gestionezi complexitatea. Pabrai spune despre Buffett ca aproape sigur foloseste cel putin un checklist mental. Despre unul scris nu este sigur, insa Buffett are un IQ enorm si o experienta in investitii de peste 65 de ani de lucru concentrat, ceea ce nu este cazul cu restul lumii.

Pabrai si-a facut un check-list cu aproximativ 70 de intrebari. Rezultatele s-au imbunatatit si de asemenea, a crescut viteza de lucru. In criza din 2008 a reusit sa proceseze multe informatii si sa faca investitii profitabile.

Investitorul anonim lucreaza cu o echipa si la un moment dat a initiat un checklist pentru a fi utilizat de toata lumea. A crescut si in acest caz viteza de lucru. Checklist-ul lui acopera mai multe etape ale procesului de investitie si are grija sa surprinda si detalii foarte fine, dar care pot fi foarte relevante (in principal detalii cuprinse in declaratiile financiare ale firmelor). El a spus ceva foarte interesant: ca checklist-ul nu este o formula, dar te ajuta sa fii cat de bun posibil in fiecare etapa. Iti imbunatateste rezultatele fara sa fie necesara o crestere a competentei – acesta este un aspect foarte important, intrucat crestere competentei peste un anumit nivel este destul de dificil de realizat.

Ceea ce a mai observant acest investitor este ca desi checklist-ul este foarte util, putini investitori il folosesc. Asa cum observa si Gawande, exista o rezistenta naturala fata de checklists si acesta se intampla nu din lene, ci pentru ca nu sunt palpitante, eroice. Ne place improvizatia, insa ea nu ne ajuta prea mult in domeniile specializate, care necesita precizie. Cand esti metodic, in schimb, eviti atat exuberanta, cat si panica, amandoua fiind tendinte irationale care duc la greseli importante. Aceasta in plus fata de golurile de memorie si atentie mentionate anterior.

Construirea unui checklist solid pentru activitatea de investitii necesita studierea greselilor marilor gurus, dar si pe ale tale; ambele directii sunt bune. Cu timpul poti aduce imbunatatiri listei tale, fiind atent sa nu complici lucrurile mai mult decat este necesar. In final, ar trebui sa obtii un instrument cu adevarat util, consistent si nu o constructie artificiala, nu o compilatie de idei adunate din diverse surse. Apoi este important sa il si folosesti de fiecare data cand analizezi o firma, chiar daca ai impresia ca ai toate criteriile in minte.

Checklistul reprezinta un instrument de lucru puternic si usor de utilizat, care aduce rigoare si ratiune in activitatile noastre. Se afla in aceasi gama cu modelele mentale ale lui Charlie Munger, despre care am scris in articolele anterioare. Este dezarmant de banal, dar nu uitati ca de multe ori lucrurile simple sunt acelea care care ne ofera un “upgrade” semnificativ in viata.

DEC 07
2017

Idei din psihologie

Exista numeroase lucrari de popularizare a psihologiei insa “Psihologia persuasiunii” a lui Robert Cialdini este sursa de inspiratie preferata a celebrului investitor si ganditor Charlie Munger, mai ales atunci cand vorbeste despre modelele mentale. In articolele precedente am expus detaliat aceasta idee foarte intersanta a lui Munger.  Aceste modele mentale sunt niste idei puternice preluate din diverse stiinte, niste scurtaturi care ne permit sa generam rationamente corecte in diverse situatii de viata.

Psihologia furnizeaza unele dintre cele mai utile modele mentale, care pot fi folosite in multe imprejurari, motivul evident fiind acela ca interactiunile cu oamenii se intampla foarte frecvent si ca ele ne pot influenta viata in mare masura. Aceste modele nu au insa generalitatea celor provenite din fizica, matematica, teoria sistemelor – acestea din urma pot fi folosite si in alte domenii, de exemplu economic, afaceri, in timp ce acelea provenite din psihologie sunt in mare majoritate utilizate doar in relatiile cu oamenii.

Influenta culturala de care beneficiem cu totii ne creeaza diverse sabloane, scurtaturi de rationament si mai ales de actiune, insa de multe ori nu rationam cu adevarat, ci actionam automat, ca si cum cineva apasa un buton, reactie nu prea indepartata de reflexul conditionat aI cainelui lui Pavlov. Comportamentul stereotip invatat cultural este util in multe situatii, el fiind construit ca o forma de adaptare, inclusiv pentru cresterea vitezei de reactie. Insa sunt si momente cand el nu este adecvat situatiilor de viata si atunci ne aduce prejudicii. Ne putem imbunatati substantial existenta daca reusim sa inlocuim aceste obiceiuri gresite cu o atitudine cu adevarat rationala, care va duce la actiuni benefice. Ne putem transforma din niste animale sociale batute de vant in unele stapane pe destinul lor. Ideile lui Cialdini ne invata sa influentam comporamentul celorlalti (se presupune ca intr-o maniera morala) si in acelasi timp sa ne protejam de persoanele care incearca sa ne manipuleze.

Obiceiurile proaste acumulate cultural ne sunt foarte confortabile pentru ca noi, oamenii, suntem comozi si cautam inconstient trucuri care sa ne scuteasca de efortul de a gandi prea mult. Tocmai de aceea, dobandirea unor modele de gandire sanatoasa necesita efort si concentrare. In acelasi timp, toti avem tendinta sa ne credem imuni la aceste tendinte, sa ne consideram mult mai rationali decat suntem. Dar s-ar putea sa ne pripim, asa ca haideti sa detaliem putin ideile lui Cialdini.

Regula reciprocitatii. Daca primim un cadou, o atentie, o invitatie din partea cuiva ne simtim datori sa rasplatim gestul personei printr-un comportament asemanator. Aceasta este o regula universala, prezenta in majoritatea culturilor. Suntem invatati inca din copilarie sa ne conformam acestei cutume si nerespectarea ei atrage sanctiuni usturatoare. Regula este atat de adanc sadita in noi incat avem o senzatie de discomfort chiar si inainte de a fi sanctionati, doar din sentimentul de a ne simti datori. Datorita puterii ei, legea reciprocitatii functioneaza si atunci cand primim atentii nesolicitate si de care nu avem nevoie.

In general, aceasta este un produs social valoros, care echilibreaza relatiile sociale si le inzestreaza cu atribute morale. In multe situatii, este bine sa ne conformam si sa facem ce face toata lumea atunci cand primim atentii, dar si sa profitam putin pentru a ne imbunatati relatiile sociale facand gesturi simpatice. Investitorul Mohnish Pabrai are obiceiul de a trimite numeroase felicitari cu ocazia sarbatorilor de iarna, toate avand o prezentare deosebita, copiata de la o felicitare pe care la randul lui a primit-o de la cineva.

Insa reciprocitatea este folosita si de persoane care vor sa isi manipuleze semenii, de exemplu de catre cei care ofera cadouri marunte sperand sa obtina in schimb ceva valoros; de catre agentii de vanzari care distribuie mostre gratuite; de catre politicienii care ofera cadouri alegatorilor.  Modalitatea de a gestiona aceste cadouri cu scop dubios este ca atunci cand avem o suspiciune legata de gestul cuiva sa redefinim mental atitudinea persoanei respective, pentru a o reduce la ceea ce este ea cu adevarat, si in acel moment vom scapa de tirania sentimentului de indatorare.

Angajament si consecventa. Imediat dupa ce fac o alegere oamenii devin foarte dedicati acesteia chiar daca cu o secunda inainte erau nehotarati. Se intampla in cazul pariurilor sportive, votului acordat unui candidat, alegerii unui partener de viata etc.  Avem o dorinta adanc sadita in noi de a fi consecventi, ceea ce inseamna ca este important sa se obtina angajamentul de la noi si apoi lucrurile functioneaza automat. Inconsecventa este o trasatura de caracter considerata negativa, aceasta indicand o persoana ale carei actiuni nu se potrivesc cu vorbele, credintele exprimate. Consecventa chiar este o trasatura utila in general pentru ca ne ajuta sa ne eliberam de povara prea multor decizii pe care ar trebui sa le luam la fiecare pas.

Insa uneori oamenii se grabesc sa faca un angajament intr-o situatie de evidenta nehotarare (in loc sa mai astepte si sa mai reflecteze) stiind ca va urma acea dedicare, consecventa care le va usura, intr-un fel, viata – acest mecanism care se infiinteaza automat are darul de a anihila ratiunea care i-ar hartui daca nu iau decizia.

Mai sunt si alte situatii in care aceasta regula are efecte negative: atunci cand este folosita de catre cei care vor sa ne manipuleze si care stiu ca trebuie sa obtina de la noi angajamentul, iar consecventa se va instala de la sine. Cu cat angajamentul presupune eforturi mai mari, implicare mai mare – ca in cazul  severitatii ritualurilor de initiere aplicate aspirantilor la fratiile din universitatile americane sau atunci cand cineva face un angajament public – cu atat dedicarea va fi mai mare. Asadar, ar trebui sa fim atenti la ce angajamente facem.

Dovada sociala. Pentru a stabili ce este corect, de multe ori ne ghidam dupa parerile si actiunile celorlati (se pare ca nu doar maimutele imita). Ca si in cazul celorlalte reguli, sunt multe situatii unde este bine sa ne ghidam dupa ceilalti, insa uneori putem gresi semnificativ, inclusiv devenind victimele manipulatorilor. Se stie ca barmanii pun bacsisuri in cutia destinata acestora pentru a ne stimula; reclamele ne informeaza ca un produs are foarte mare cautare; unii comercianti organizeaza cozi la magazine pentru a stimula adevaratii cumparatori. Dovada sociala functioneaza mai puternic atunci cand urmarim oameni de aceeasi varsta, categorie sociala etc.  Un program anti-fumat din scoli a functionat mai bine cand au fost folositi alti elevi drept instructori.

Daca ti se intampla un accident pe strada ai mai multe sanse sa fii ajutat daca este prezent acolo un singur om decat atunci cand sunt mai multi – in al doilea caz, se vor influenta unii pe altii in starea de inactiune, fiecare crezand ca probabil nu este ceva grav sau nu este bine sa intervina daca nu au facut-o deja ceilalti.

Conditionarea si asocierea. Este cunoscut ca oamenii tind sa pedepseasca mesagerul atunci cand primesc vesti proaste – acesta este un caz de asociere negativa. Dar asocierea poate fi si pozitiva, de exemplu manechinele dragute din showroom-urile de masini sau reclamele Coca Cola care ne indeamna sa asociem bautura respectiva cu o stare de fericire. Oamenii devin suporteri infocati ai sportivilor sau echipelor pentru ca se identifica cu acestia, prin tara sau orasul de origine, iar succesul unora devine si succesul si mandria celorlalti; ne place sa fim asociati cu castigatorii.

Conditionarea se produce in felul urmator: un stimul (persoana, obiect, situatie) care in mod normal produce o reactie neutra va produce reactii pozitive sau negative dupa o perioada in care a fost asociat in mod repetat  cu un stimul care in mod natural provoca reactii pozitive sau negative. Asadar, dupa un timp cel neutru lucreaza singur. In cazul publicitatii, reclamele sunt cele care produc initial reactiile emotionale, dar dupa o perioada de asociere cu anumite produse relativ banale consumatorii vor percepe produsele vazute intr-un raft ca fiind mult mai interesante.Ar trebui sa ne intrebam destul de frecvent daca diverse lucruri ne plac in mod real sau am fost conditionati in acest sens.

Autoritatea. Este greu de imaginat ce pot face oamenii doar pentru ca le ordona un sef sau alta persoana cu autoritate. S-au facut experimente in care unii participanti chinuiau fara mila alti oameni doar pentru ca primeau astfel de comenzi din partea conducatorului operatiunii – nu din sadism, aceea e alta problema, ci doar din supunere fata de autoritate. De cand ne nastem suntem invatati sa ne supunem autoritatii, sub diverse forme ale ei: parinti, profesori, sefi, repezentati ai organelor de ordine, mari specialisti in diverse domenii etc. Pentru ca o structura sociala sa functioneze bine sunt utile ierarhiile, specializarile si chiar supunerea fara prea multe intrebari si proteste. Insa ar trebui sa ne intrebam uneori daca persoana din fata noastra este demna de incredere si daca autoritatea sa are o baza reala.

Aceasta tendinta a noastra de supunere este uneori exploatata de persoane care afiseaza semne exterioare ale autoritatii – un titlu pompos, atitudine sigura pe sine, haine prezetabile, limbaj sofisticat etc. – dar care nu au in realitate calitatile sugerate.  Dar chiar si atunci cand avem in fata pe cineva cu autoritate reala, ar trebui sa ne antrenam bunul simt (in sensul de “common sense”) pentru a depista orice cerinta, comanda, instructiune, sfat deplasat, care nu face sens din punct de vedere rational sau moral.

Raritatea. Se stie ca lucrurile sau ocazile care sunt disponibile in mod limitat devin mult mai atragatoare. Obiectele rare, editiile limitate, termenele limita – toate au o putere de seductie neobisnuita. Mecanismul psihologic este urmatorul: atunci cand ceva este disponibil in cantitate mica, pentru o perioada scurta sau este dificil de obtinut creierul nostru primeste mesajul ca am putea pierde acel lucru. Iar noua nu ne plac pierderile! Suntem mult mai alertati la gandul ca am putea pierde ceva decat la gandul ca am putea castiga ceva de aceeasi valoare – este valabil si in investitii: durerea pierderilor este mult mai mare decat bucuria castigurilor.

Mai exista si alt mecanism care lucreaza: o rezistenta psihologica pe care o avem fata de tot ceea ce ne restrange libertatile. Un obiect dorit care este greu accesibil ne da impresia de restrangere a libertatii (de a intra in posesia lui).  In acel moment dorinta de a-l avea creste in intensitate. Aceasta tendinta este la cote maxime in jurul varstei de 2 ani si in adolescenta. Efectul “Romeo si Julieta, de dragoste foarte intensa, apare de obicei atunci cand exista obstacole in calea relatiei respective.

De fapt, ambele tendinte au la baza un comportament de copii rasfatati care nu pot renunta la nimic, vor sa li se indeplineasca toate dorintele si fac doar ce le place. Daca vrem sa nu fim exploatati la fiecare pas, ar fi bine sa iesim din comportamentele infantile si sa dobandim maturitate emotionala.

Cialdini isi sustine ideile cu numeroase exemple foarte sugestive. Este o carte care ar trebui citita cu mare concentrare prima data si apoi recitita periodic pentru a ne intari modelele mentale sanatoase. Exista oameni cu multiple calitati, dar care nu reusesc in viata pentru ca nu au inteligenta sociala. Si nu uitati ca toate caracteristicile descrise de Cialdini au doua  fatete: cum sa te feresti de influentele negative din partea celorlalti, dar si cum sa ii influentezi tu (pozitiv sau cel putin in limitele moralitatii) pe oamenii din jur.