Ghid de Investitii
OCT 12
2015

Cazul IBM

Publicat de in cu 0 comentarii

Am scris acum 2 ani un articol despre surprinzatoarea decizie a lui Warren Buffett de a cumpara un pachet important de actiuni ale cunoscutei firme IBM. El a inceput sa cumpere in primul trimestru al anului 2011 si continuat pana in prezent. Lumea a fost uimita din doua motive: pentru ca IBM este o firma de tehnologia informatiei, domeniu care nu intra in cercul de competenta a lui Buffett, si pentru ca rezultatele sale au fost din ce in ce mai slabe.

Buffett a spus de nenumarate ori ca nu il intereseaza domeniul tehnologiei si dovada cea mai buna este ca a rezistat tentatiei de a cumpara firme de acest tip in anii ’90, cand acestea au cunoscut un boom enorm. In acea perioada, el a rezistat eroic in fata tuturor ironiilor ca e depsit de situatie, ca nu intelege ca vremurile s-au schimbat etc. Si dupa o viata in care a ignorat acest domeniu, la 80 de ani s-a gandit sa investeasca intr-un mamut tehnologic ca IBM! Insa el considera ca a ramas fidel principiilor sale, explicand ca nu considera IBM exact o firma de tehnologie, ci mai degraba de servicii. In acelasi timp, CEO-ul IBM afirma recent ca “Every company I know is going to be a technology company.” Niste afirmatii interesante, care ar trebui cu siguranta analizate in cadrul acestui articol.

Am mentionat ca rezultatele firmei au fost si continua sa fie slabe. Mai concret, fata de 2011 vanzarile au scazut cu aproape 19% si profitul cu 29%.  Ca urmare, pretul actiunii este aproximativ la acelasi nivel cu ianuarie 2011, in conditiile in care S&P 500 a crescut in jur de 65% in aceeasi perioada. Profitul per actiune (Earnings Per Share – EPS) a fost 13.06 USD in 2011 si 11.36 USD pentru ultimele 12 luni, aceasta in conditiile in care firma a facut rescumparari de actiuni (share repurchases) de 12 pana la 15 miliarde USD anual din 2011 pana in 2014; si se stie ca prin aceasta activitate scade numarul de actiuni, ceea ce duce la o crestere a EPS.

Un motiv important pentru care Buffett a cumparat aceasta firma este faptul ca ea are o atitudine pro actionari si printre manifestarile acesteia se numara rascumpararile de actiuni, despre care el a vorbit cu multa incantare in numerose momente. O firma are la dispozitie mai multe modalitatati de alocare a capitalulu castigat din operatiunile sale, in principal investitiile pentru crestere organica, achizitiile, dividendele, rascumpararile de actiuni. Multi CEO aleg sa faca achizitii dezavantajoase, insa mai bine ar imparti banii intre celelalte 3 modalitati de alocare a lor, mai sanatoase. Uneori insa nu sunt suficiente proiecte interne in care sa investeasca, dividendele sunt bune insa sunt impozitate, asa ca rascumpararile sunt o modalitate avantajoasa de a intoarce bani actionarilor – cum spuneam, devin mai putine actiuni, asa ca ca aceeasi “prajitura” (care poate fi masurata in vanzari, profit, cash  flow sau ce vrem noi) se imparte in mai putine felii, deci fiecare dintre ele este mai mare.

IBM este o firma foarte mare si intelept ar fi sa nu asteptam ca vanzarile ei sa mai creasca prea mult, insa ar fi normal ca ele nici sa nu scada. In acest lucru se intampla, profitul a scazut si mai accelerat, chiar si EPS au scazut, in ciuda mecanismelor de rascumparare decrise mai sus. Iar  Buffett si ceilalti care si-au facut socoteala ca IBM intoarce actionarilor cam 8% din capitalizare (la valoarea din 2011), prin dividend plus rascumparari, au motive de intristare, pentru ca firma a anuntat ca diminueaza ritmul rascumpararilor.

Explicatia afirmatiei lui Buffett ca IBM este firma de servicii, nu de tehnologie, este faptul ca ea are ca si clienti in principal companii mari carora le ofera servicii recurente si foarte complexe; le ofera o infrastructura care este foarte “sticky”, pentru ca departamentelor de IT le este foarte greu sa o schimbe cu alta. In felul acesta, IBM detine un avantaj competitiv (economic moat) foarte solid, iar castigurile sale sunt mult mai stabile decat ale unei firme obisnuite de tehnologie.

Cand Buffett a inceput sa cumpere IBM era inca CEO Samuel Palmisano, care in ultimii 10 ani realizase un “turnaround” al firmei, printr-o trecere dinspre hardware spre software si servicii. In aceasta perioada vanzarile au crescut putin, insa profitul ceva mai mult (a crescut profitabilitatea), iar Buffett s-a declarat multumit de Palmisano, a considerat ca el a “delivered bigtime”. Palmisano s-a retras din firma ca un star si in ianuarie 2012 a fost inlocuit de actualul CEO – Virginia “Ginni” Rometty. Nu este clar daca Buffett stia de aceasta inlocuire atunci cand a inceput sa investeasca.

Doamna Rometty este o veterana a IBM – lucreaza acolo din 1981 – si este o persoana extrem de energica si carismatica. Daca urmariti cateva dintre interviurile ei, veti observa ca este placuta, stie sa isi vanda ideile, este tot timpul calma si pozitiva. La scurt timp dupa ce a fost numita CEO s-a intalnit cu cei mai important clienti ai sai pentru a afla ce ar putea face IBM ca sa le rezolve problemele mai bine. L-a  uimit pe interlocutorul de la Johnson & Johnson cand ea s-a dus la intalnire cunoscand detalii surprinzatoare despre firma de farmaceutice, deci putem afirma cu incredere ca doamna Rometty poseda abilitati de comunicare si talent de vanzator la cel mai inalt nivel.

Ce se mai observa din disursurile actualului CEO este tendinta de a-si asuma riscuri, de a imbratisa noutatea, de a se afla intr-un process de transformare continua, ceea ce a aplicat si in business: “I can only change a company this size by making big bets in new markets”. De cand a venit Rometty, firma a  continuat procesul inovatiei interne, dar a facut si numeroase achizitii (in jur de 30), completate de vanzarea segmentelor de business neprofitabile. Ritmul la IBM este acum foarte alert, exact ca in firmele cele mai avangardiste de tehnologie, care se grabesc pentru a nu rata startul in vreo tendinta revolutionara. Daca Palmisano facea schimbari cu pasi mici si pe piete despre care stia ca le poate domina, Rometty face salturi riscante spre cele mai noi domenii, indiferent daca firma are sau nu experienta necesara pentru a se impune.

Ceea ce reprezenta mai demult baza acestei companii, si anume segmentul hardware (nu uitati ca ea se numeste International Business Machines), a ajuns la o pondere de 16% din vanzari in 2011 si apoi 11% in 2014. Cand IBM a vandut recent divizia producatoare de cipuri, directorul financiar a martutrisit ca este ca o “spinal removal surgery” aceasta inlaturare unei componente care era candva o piesa cheie a segmentului hardware. Face sens ce spune Virginia Rometty ca divizia trebuia vanduta pentru ca nu mai facea profituri, ci doar “empty calories”, insa aceasta este o mica atentionare ca in IBM au loc schimbari majore.

Cum spuneam, principalii client ai lui IBM au fost mereu companiile, dintre cele mai mari, iar actualul CEO tot spre ele isi concentraza eforturile. Rometty porneste de la ideea foarte actuala ca traim intr-o era a informatiei si cine reuseste sa utilizeze cel mai bine informatia pe care o are la dispozitie este cel care va fi castigator. Cea mai mare provocare a firmelor de tehnologie ar fi aceea de a le ajuta pe celelalte sa gestioneze inteligent datele pe care le au la dispozitie. Si, continuand rationamentul, firmele din diversele domenii care vor domina pietele sunt cele care vor folosi aceste tehnologii inovative in afacerea lor – in sensul acesta afirma Rometty ca toate companiile vor fi de tehnologie. De exemplu, marele retailer Wall Mart a facut un salt mare atunci cand a folosit un software care ii analiza toate informatiile despre cumparaturile facute de clienti in toate magazinele sale, astfel incat firma sa poata face o mai buna gestiune a stocurilor si sa isi reduca mult costurile, Mai nou, retailerii fac analize de date pentru a descoperi preferintele clientilor si a le trimite informari pe dispozitivele mobile.

Tendintele spre care se indreapta in prezent IBM cu mult avant sunt: cloud computing, cybersecurity, analytics, social networking si mobile technologies. Acestea luate impreuna au reprezentat 15% din vanzarile IBM in 2011, 27% in 2014 si intentia este ca ele sa aiba o pondere de 40% in 2018. Cei familiarizati cat de cat cu domeniul tehnologiei stiu ce inseamna cloud computing si nu voi mentiona decat ca pe aceasta piata IBM se lupta cu nume mari precum Google si Amazon, dar este imperativ sa fie si ei prezenti. Referitor la cybersecurity: IBM lucreaza cu firme mari pentru care aspectul securitatea informatiei este in majoritatea cazurilor cel mai important si trecerea firmelor spre online necesita niste masuri de protectie adaptate la noul mod de functionare.

Analytics, social networking si mobile technologies se refera la zona avangardista si “trendy” la care m-am referit mai devreme. Mai apare un concept asociat cu ele – Big Data – adica exact acea cantitae enorma de informatii cu care sunt bombardate toate firmele (si oamenii). Daca folosesc instrumente inteligente capabile sa analizeze aceste date – aici intervine segmenul analytics – ele vor fi capabile de decizii inteligente. Aceste instrumente vor putea patrunde inclusiv in retelele sociale, care dispun de o cantitate enorma de informatii valoroase – aici vorbim de social networking. De asemenea, se pare ca orice firma care se respecta trebuie sa isi asigure prezenta pe dispozitivele mobile – ai astfel avem mobile technologies. Asa intelegem parteneriatele cu fostul inamic Apple, cu Twitter si Facebook, situatie care ar fi fost greu se imaginat in trecut (chiar si acum este).

Insa nu am ajuns inca la varf: analiza datelor evolueaza de la cautari, clasificari si alte modalitati de a opera cu datele dupa algoritmi deterministi la capacitatea de unor sisteme computerizate de a lua decizii in mediu incert, utilizand probabilitati si avand posibilitatea de auto-invatare – cognitive computing.    Incununarea initiativelor de gestionare inteligenta a informatiei este sistemul computerizat Watson, despre care executivii IBM vorbesc cu atata patima de parca suntem in asteptarea unei divinitati care va cobori pe pamant. In varianta negativa, apare frica ca ne va alerga in curand un Terminator, caci Watson este un sistem de inteligenta artificiala, care va rezolva sarcini din ce in ce mai dificile (si a aparut sub forma unui robot intr-o prezentare).

Prima varianta a supercomputerului Watson a aparut in 2011, cand acesta a castigat un concurs televizat numit Jeopardy impotriva a doi invingatori ai editiilor anterioare. De atunci au fost investitii de miliarde de USD in acest sistem, care a ajuns sa foloseasca 90 de servere, sa utilizeze sute de milioane de pagini de date si sa inglobeze peste 100 de tehnici de analiza a limbajului natural, identificare a surselor, generare si ierarhizare a ipotezelor etc. Telul lui IBM este ca Watson va fi folosit in companii din diverse domenii pentru a ajuta oamenii sa ia decizii oricat de complexe (sau pentru a-i inlocui!). Este un obiectiv infricosator de ambitios, cu diverse implicatii morale, insa momentan discut doar aspectele de business.

De la o companie de IT foarte conservatoare IBM a devenit una de “cutting edge tehnology”, ceea ce este un domeniu reconoscut ca fiind riscant; pot fi mari castigatori, dar se si poate pierde in still mare. De asemenea, firma se supune unor schimbari majore, care o transforma intr-un alt “animal” decat era inainte, iar astfel de schimbari nu sunt considerate in general foarte sanatoase, mai ales daca se intampla rapid si daca “animalul” este un mamut. In plus, am impresia ca firma isi propune teluri prea complexe – ganditi-va doar la supercomputerul Watson care va fi omniprezent si omniscient; si altii isi propun sa fie foarte buni, insa cu o arie de acoperire mai mica.

IBM se misca acum pe un teren periculos, unde riscurile sunt mai mari decat inainte. Si ceea ce isi propun ei este atat de ambitios incat necesita o capacitate de executie deosebita a CEO-ului, capacitate de care poate ca nu era nevoie atunci cand firma era mai “plictisitoare”. IBM avea intr-adevar nevoie sa faca niste transformari, dar acum a facut cam multe si poate ca nu sunt atat de mari sansele ca aceasta doamna Rometty sa fie un CEO de geniu, capabil de o executie excelenta a planului sau complicat. Poate ca Buffett a inteles mai multe decat mine despre aceasta firma si lucrurile “se leaga” mai bine in analiza lui (sanse mari), dar atata timp cat nu vad ce a vazut el raman fidela principiului de a investi doar in firmele despre care sunt personal convinsa ca sunt valoroase. Iar de la Buffett am in minte ce a spus despre firmele care incearca sa se schimbe in mai bine: ca majoritatea sunt “turnarounds that never turn”.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>