Ghid de Investitii
NOV 19
2015

Investitii in commodities

Publicat de in cu 0 comentarii

In categoria “commodities” intra produsele de baza folosite in industrie, alimentatie si in domeniul energetic, de exemplu: minereul de fier, aluminiul, aurul, carnea de vita, laptele porumbul, orezul, cafeaua, petrolul, gazele naturale.  In anul 2014 s-a incheiat un super-ciclu pentru multe dintre aceste produse, astfel incat de atunci a inceput o scadere accentuata a preturilor acestora. Din august 2015, multe dintre ele “cocheteaza” cu valori minime pe ultimii 6 – 7 ani, unele chiar pe mai multi ani. Cel mai mare interes este acordat petrolului si metalelor industriale.

Jim Rogers – cunoscut investitor in commodities – considera ca principalul aspect care determina preturile acestor produse este raportul cerere – oferta, care de fapt este baza intregii economii. Atunci cand preturile gonesc accelerat intr-o directie sau alta ar trebui studiat daca dezechilibrul s-a produs dintr-o modificare semnificativa a cererii, a ofertei sau a ambelor fata de perioada in care acestea erau in echilibru. Tot el ne sfatuia acum cativa ani sa investim in commodities pentru ca preturile lor urmau sa creasca, fiind alimentate de cererea  lacoma de resurse venita din China,  dar ca tot China va fi cea care va duce la inversarea tendintei la un moment dat. Ceea ce se pare ca se intampla acum.

Economiile emergente, si mai ales China, au determinat jumatate din cresterea cererii din ultimii ani pentru combustibili si metale industriale. Insa cercul virtuos de capital ieftin, cerere in crestere si investitii din belsug, care a adus numeroase castiguri firmelor si tarilor producatoare ale acestor resurse, se pare ca s-a oprit. Acum exista capacitate enorma de productie, dar cererea s-a micsorat si orice producator se gandeste ca daca isi taie el productia poate avea surpriza ca altii si-o mentin pe a lor si ii mananca lui din cota de piata. In felul acesta se mentin preturile foarte mici, care ii dezavantajeaza pe toti. Insa cel mai mult sufera firmele care au datorii semnificative si producatorii cu costuri mari, care acum inregistreaza pierderi – de la ei poate veni si rezolvarea, cam brutala, a problemei, pentru ca unii vor da faliment.

Scaderea preturilor acestor commoditities determina in mod normal efecte bune in economie, pentru ca firmele au costuri mai mici cu materiile prime, iar consumatorii pot cumpara mai mult. Insa exista unele probleme care pot determina intarzierea efectelor pozitive. Prima este ca in mod normal exista o inertie, adica trece ceva timp pana in momentul cand apar rezultatele pozitive in rapoartele financiare ale firmelor sau pana cand consumatorii isi schimba obiceiurile. A doua este ca dezechilibrul a fost provocat si de o scadere a cererii, nu doar de o crestere a ofertei, deci de o economie care incetineste, si in acest caz scaderile de preturi ar putea sa nu compenseze suficient scaderea de cerere. Ieftinirea resurselor devine un indicator al problemelor economice si nu un catalizator economic.

Sa luam exemplul petrolului. Pretul acestuia a scazut cu mai mult de 50% in ultimele 18 luni si din august 2015 se mentine apraope de minimul stabilit atunci; multi investitori au crezut ca o sa fie reluata cresterea mai repede. Mentinerea petrolului mult timp la valori ridicate si inovatiile tehnologice din ultimii ani au dus la descoperirea si exploatarea acestuia din rezerve mai greu accesibile, cum ar fi fundul oceanului sau rocile de sist. Mai ales aceasta ultima categorie a dus la invadarea pietei cu petrol – asa-numita revolutie a petrolului de sist din SUA. In acest fel, SUA a ajuns in 2014 cel mai mare producator de petrol, desi cantitatea rezervelor o situeaza doar pe locul 12. Aceasta situatie i-a nemultumit pe marii producatori din cadrul organizatiei OPEC, in special pe Arabia Saudita. In momentul cand s-a creat un surplus de oferta si preturile au scazut semnificativ, OPEC a  refuzat (si refuza in continuare) sa isi scada productia, astfel incat sa ii forteze sa faca acest lucru pe producatorii “high-cost”, si anume pe cei din SUA.

Este logic ca in astfel de batalii cei care castiga sunt cei care produc la costul cel mai scazut, iar in cazul petrolului acestia sunt Arabia Saudita si vecinii lor. Legat de aceasta, exista o regula pe care o subliniaza investitorul Mohnish Pabrai: sa cumperi numai producatori “low-cost”.

Pana acum cativa ani toata lumea se intreba cand o sa vina acel varf al productiei petroliere, adica momentul productiei maxime, dupa care aceasta incepe sa scada, definitiv. Acum, cand avem o abundenta de noi rezerve pe care tehnologia ne permite sa le exploatam si posibilitatea sa mai descoperim si altele, specialistii se intreaba cand va veni varful cererii. Cererea globala de combustibili va creste suficient pe termen mediu si lung incat sa poata inghiti o gramada de resurse, insa in timp ea va fi acoperita si de alti combustibili decat cei fosili. Momentan energia regenerabila (solara, eoliana etc) este scumpa, dar ea va fi produsa mai eficient la un moment dat, astfel incat ea va acoperi o parte semnificativa din nevoile energetice. Insa acel moment nu este foarte apropiat, asa ca pana atunci sunt sanse sa mai intalnim preturi mari al petrolului.

Intr-o situatie si mai grava decat petrolul se afla industria otelului. In primul rand exista un surplus al materiei care sta la baza – minereul de fier: Firmele care exploateaza aceasta resursa au investit in atat de multe proiecte si au produs atat de mult in ultimii ani, incat au determinat o scadere a pretului cu 75% fata de nivelul maxim atins in februarie 2011. In al doilea rand, exista un surplus al productiei de otel, material care rezulta din prelucrarea fierului alaturi de carbon: capacitatea de productie a otelului s-a dezvoltat in asemenea masura incat faptul ca uzinele respective beneficiaza de minereu de fier mai ieftin, adica au costuri mai mici, nu i-a ajutat deloc pe producatori. China are principala contributie la aceasta problema, pentru ca stiindu-se mare consummator de otel a decis la un moment dat sa devina si mare producator. Productia de otel a Chinei s-a triplat din 1980 pana in 2000 la 128.5 milioane de tone si ulterior a crescut pana a ajuns la 823 milioane de tone in 2014. In momentul in care China nu si-a mai putut absorbi productia, a inceput sa invadeze restul lumii cu otel ieftin, afectand puternic producatorii din alte tari. Insa ea este principala suferinda, deoarece pretul otelului chinezesc a ajuns la minimul pe 12 ani si majoritatea producatorilor chinezi au pierderi in prezent.

Exista supraproductie si in cazul altor metale industriale, de exemplu aluminiul, zincul si cuprul, insa situatia este mai putin dramatica decat in cazul otelului. Chiar si pretul cerealelor este scazut, datorita unor ani buni in agricultura care au dus la productie sporita, ceea ce influenteaza producatorii de cereale, de utilaje agricole, de fertilizatori sau de alte produse adiacente. Se pare ca ideea ca populatie creste accentuat si nu vom mai avea suficienta mancare pentru toti nu se aplica deocamdata (unii mor si acum de foame, dar aceasta este alta discutie).

Aceasta perioada de scadere a preturilor pentru commodities poate fi un moment prielnic pentru investitiile in astfel de resurse/ produse. Aceasta se poate face prin pariuri direct pe preturile commodities, mai exact pe pietele contractelor futures, sau prin investitii in firme producatoare sau adiacente.

Pentru investitii inteligente in commodities ar fi utile cateva idei:

– Este nevoie de multa rabdare. Desi exista zicala ca “the best cure for low prices is low prices” lucrurile nu se intampla asa repede Firmele sunt initial reticente sa taie productia si de multe ori doar perspectiva falimentului sau falimentul in sine schimba situatia. De exemplu in China bancile sunt momentan indulgente cu producatorii de otel, probabil pentru ca inceperea falimentelor in industria respectiva ar avea un impact economic mare.

– Este nevoie de nervi foarte tari. Preturile firmelor din domeniu pot scadea foarte mult in aceasta perioada, mai ales in cazul firmelor mai mici, la care scaderile pot fi pana la 80-90%; si nu ma refer aici la firme aproape de faliment sau jucatori complet nesemnificativi. De aceea, achizitia pachetului de actiuni pe care ni-l dorim ar trebui realizata in cat mai multe etape, pentru a beneficia si de preturile foarte mici

– Cum mentionam anterior, raportul cerere – oferta este cheie pentru commodities, asa ca investitorul ar trebui sa aloce o cantitate semnificativa de timp studierii diverselor informatii disponibile despre cine produce si cat produce, cine consuma si cat consuma, ce miscari fac marii producatori si ce situatie economica au marii consumatori.

– Toate commodities au o anumita inertie, masurata in ani, aplicata la cat de mult dureaza construirea unei capacitati de productie (a unei fabrici, mine, culturi agricole) sau repornirea acesteia. Aceasta informatie ne poate da indicii despre cat va dura o eventuala perioada de preturi crescute atunci cand se va ajunge in cealalta parte a ciclului, adica dupa ce productia va fi taiata si se va intra in deficit de oferta. Cu cat este mai mare aceasta perioada, cu atat mai bine. De exemplu, deschiderea unei mine de potasiu dureaza 5 – 7 ani. Observam astfel ca preturile commodities au o inertie mare si intr-un sens si in altul.

– Cat de larg raspandita este resursa naturala respectiva – si aici ne referim mai ales la resursele care trebuie exploatate, care se gasesc in pamant. Potasiul nu este o resursa abundenta, se gaseste doar in cateva locuri din lume.

– Sa cumperi unul dintre producatorii cei mai ieftini. Costul la care produce fiecare firma se poate afla intotdeauna  din rapoartele anuale si din alte informari. Pe langa faptul ca are si margini ale profitului mai mari, producatorul ieftin este ultimul afectat intr-o perioada cu preturi scazute (daca nu are alte probleme).

– Sa cumperi firme cu datorii mici sau deloc. Asa cum am mai precizat, datoriile sunt ucigatoare intr-o perioada cand firmele incaseaza bani putini.

– Cauta firme cu avantaj competitiv, adica economic moat” cum il numeste Warren Buffett. Este un sfat valabil pentru achizitii din toate domeniile, insa exista tendinta sa il ignoram in cazul commodities: daca este vorba de firme care vand produse ce nu se disting de produsele similiare vandute de altii (zincul este la fel indiferent de sursa, spre deosebire de un produs – brand de tipul Coca Cola) putem considera normal sa cumparam firme care sunt ele insele commodities, adica nu se disting de celelalte. Ceea ce este gresit: sunt valoroase firmele care se deosebesc prim marime, procese tehnologice, sunt producatorii cei mai ieftini etc.

In aceasta perioada, commodities si firmele care le produc sunt probabil singurul sector al pietei bursiere cu adevarat ieftin, in care putem gasi multe “bargains”. Domeniul este complex, pentru ca este puternic influentat de globalizare si este inconjurat de multa incertitudine. Insa cine il intelege are sansa sa obtina castiguri consistente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>