Ghid de Investitii
NOV 11
2011

“Margin call” – the wake-up call

Publicat de in cu 0 comentarii

Iar va spun povesti despre un film, insa unul care este fascinant prin sobrietatea lui: “Margin Call”. Unele filme sunt suprarealiste, alteori viata bate filmul, dar de data aceasta el are realismul unui documentar. Regizorul, care este si scenarist, fiu de bancher, evita infloriturile si ne lasa atentia concentrata doar pe dialogul interpretat magistral. Personaje mai putin grandioase decat in “Wall-Street”, fara povesti romantice care sa dea culoare, fara petreceri luxoase. Atmosfera este intunecata (se si petrece noaptea mare parte a actiunii), oamenii obositi, ambitiile se transforma in regrete, tonul este grav si pildele de viata abunda. Actorii mari din film nu sunt unii tineri, pentru ca entuziasmul si naivitatea tineretii sunt slab reprezentate aici (probabil de un singur personaj).

Sunt 24 ore din viata unei banci mari de investitii care se afla in pragul falimentului, pentru ca avea in portofoliu niste produse financiare de o calitate discutabila, a caror valoare a inceput sa scada semnificativ in 2008. Problemele apareau pentru ca banca functiona cu datorie foarte mare, ca toti confratii sai, iar atunci cand activele se depreciau puternic ea nu ar mai fi prezentat credibilitate in fata creditorilor si a altor parteneri. O banca asupra careia incep sa planeze suspiciuni se poate prabusi rapid, pentru ca fuge toata lumea de ea.

Apelul de marja (margin call) este avertismentul din partea creditorilor sau brokerilor care cer capital sau garantii suplimentare, atunci cand pretul activului scade (iar investitorul l-a cumparat cu bani imprumutati de la ei). Nu este exact situatia bancii de investitii, titlul este simbolic, dar problemele sunt similare.

Personajele din film, care sunt angajati ai bancii la diverse niveluri ierarhice, afla ca institutia isi calcula riscul pe baza unei formule care era gresita, in sensul ca ea nu mai functiona in situatiile extreme, cu volatilitate mare. Banca risca sa dea faliment in cateva zile si ei incearca sa salveze situatia. De fapt, doar unii incearca sa o salveze cu orice pret, in timp ce altii se gandesc la consecintele negative asupra partenerilor de afaceri si a pietei in general.

Este vorba de personalitati foarte diferite, unii morali iar alti mai putin, asa cum se intampla si in viata in general. Nu sunt toti personaje negative, prototipul bancherului mereu pragmatic si lacom e doar in mintea oamenilor, mai ales de cat a inceput criza financiara. Insa e adevarat ca toti au venit acolo pentru ca se puteau castiga multi bani in industria asta … si chiar au castigat de la multi la foarte multi. Un manager le explica subalternilor cat de simplu se pot cheltui peste 2 milioane de dolari pe an.

Personajul cel mai tanar intreaba obsesiv despre cati bani castiga unul sau altul, dar cei mai batrani stiu ca intrebarea nu mai are rost. Vremurile bune par de mult apuse: acele inovatii financiare, care le-au adus multi bani in trecut acum par sa ii distruga, banii cum au venit asa s-au dus  (si parca nu au adus prea multa fericire intre timp) si nervii sunt uzati de jocurile corporatiste.

“It will be worse before it will be better”, pentru ei personal, pentru firma, dar si pentru toata lumea.  Era vorba de un joc periculos inceput de niste ani, in care multii au fost inconstienti dar bucurosi ca le mergea bine, iar cativa poate stiau ce o sa vina dar nimeni nu ii poate acuza ca au profitat si ei. Pragmatismul maxim al CEO-ului este cireasa de pe tort: daca tot o sa vina dezastrul pentru toata lumea, mai bine sa fie ei cei care il incep.

Dar cine este “toata lumea” care s-a distrat si care acum incepe sa simta gustul amar si sa plateasca? Sunt bancherii? Sau toti corporatistii? Sau… mai multi? Oamenii obisnuiti care s-au imprumutat si au trait peste posibilitatilor lor sunt nevinovati? De fapt ar fi o ipocrizie sa credem asa, pentru ca toata lumea a fost la fel (de lacoma).

Probabil ca in vremea cand a fost creat personajul Gordon Gekko atrageau atentia doar bancherii din “categoria grea”, gen sefii mai mari din banci sau investitorii ca George Soros care puteau misca intreaga piata. Dar treptat lumea a inceput sa priveasca cu ura pe toti bancherii, adica toti traderii, brokerii, analistii si alte categorii, pentru ca toti castigau salarii si mai ales bonusuri foarte frumoase in comparatie cu alti oameni. Mai ales prin bonusuri erau incurajati sa isi asume riscuri, sa gandeasca pe termen scurt, sa creeze instrumente financiare exotice. Iar acei alti oameni, ca sa fim cinstiti, nu aveau acele joburi in banci pentru ca nu aveau calitatile necesare pentru a fi selectati, nu pentru ca erau prea morali ca sa fie tentati de castiguri.

Hai sa vedem cum a fost (realitatea, nu filmul – filmul trebuie sa il vedeti ca sa aflati ce s-a mai intamplat).  Oamenii au luat credite ipotecare chiar daca unii dintre ei stiau ca nu pot plati; bancile comerciale le-au dat banii cu usurinta fara sa ceara prea multe garantii; banca centrala a mentinut dobanda scazuta si astfel creditele erau ieftine; bancile de investitii au “impachetat” ipoteci cu risc de neplata impreuna cu unele mai bune si au inceput sa le vanda sub forma de MBS = Mortgage-Backed Securities; multa lume a inceput sa tranzactioneze aceste MBS fara sa se intrebe ce sunt ele de fapt; iar guvernantii au lasat piata cat mai libera, in loc sa impuna reglementari care sa limiteze riscul. Si atunci mai putem spune ca doar Gordon Gekko si colegii lui mai mici sunt de vina?

Protestatarii de pe Wall-Street – miscarea Occupy Wall Street (OWS)  – pe care ii urmarim de cateva luni sunt enervati pe institutiile financiare si pe corporatiile care i-ar fi saracit pe ei. Dar nu se intelege ce anume cer ei de fapt sa se intample – urla precum lupul la luna. Se pare ca in SUA exista o traditie a protestelor pentru cauze sociale (gen razboi, rasism etc), spre deosebire de Europa, unde sunt de multe ori revendicari concrete organizate de sindicate.  Dar se pare ca acum si in SUA miscarile incep sa devina sociale in sensul in care care sunt si in Europa (unde domina statul social, care e bun cu toata lumea si mai ales cu saracii). Daca ei cer egalitate, inseamna ca nu mai cred in “the American dream”, adica in speranta ca te poti imbogati prin propriile puteri si care a fost motorul Americii. Daca lor nu le mai plac corporatiile, ma intreb ce se va intampla cu cei peste 100 milioane de americani care lucreaza in ele. Daca nu le mai place piata de capital inseamna ca nu le mai place capitalismul (capital-ismul). Daca oamenii din SUA incep sa dea vina pe altii pentru problemele lor, inseamna ca nu mai sunt americani asa cum ii stiam noi: cowboy-ul singuratic care isi ia destinul in maini.

Prea multe filme de poveste, cu efecte speciale, cu oameni frumosi si tineri, totul parca facut ca sa uitam de realitatea… dura. Stiti ce success a avut “Avatar” pentru ca vandut iluzia unei lumi mai bune intr-o ecranizare ca pentru copii. Dar “Margin Call” dimpotriva, ne tine cu respiratia taiata doar reproducand realitatea. “Margin Call” este un  “wake-up call” pentru noi toti.

Steve Jobs – geniu si demon in acelasi timp – a intuit sau a creat niste nevoi de refugiu in muzica, jocuri, poze, ecrane care se misca si ne bucura ca pe copii. Asa cum un magician scoate iepuri albi din palarie, asa a creat si el gadget-uri imaculate prin simplitatea lor, astfel incat bucuria jocului sa nu fie nici o clipa alterata de enervarea ca nu stim sa le utilizam. Gadget-urile sunt prelungirile noastre, fara de care nu mai putem percepe lumea sau sa gandim despre ea, fara de care ea ar arata prea urat. Dar poate ca avem nevoie ca in fiecare dimineata sa primim un “wake-up call” ca la hotel, de pe un telefon fix – o unealta deja arhaica – care sa ne destepte la realitate. Si poate ca, cine stie, o vom transforma intr-o realitate mai frumoasa.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>