Ghid de Investitii
JAN 05
2016

Antreprenor vs investitor

Publicat de in cu 0 comentarii

Am avut de curand o discutie cu o prietena antreprenoare despre ce afaceri bune se mai pot face in Romania si dupa un schimb mai lung de pareri am realizat ca pun prea des intrebarea: dar este cutare business unul cu adevarat profitabil si are potentialul sa creasca mai mult? Am realizat ca este vorba despre un defect profesional.

Se stie ca antreprenorul este in general pasionat de ceea ce face si incepe o afacere intr-un domeniu in care are o competenta sau un avantaj competitiv de vreun fel.  El sadeste o samanta si asteapta plin de incredere ca aceasta sa dea roade; este prin definitie optimist. El este activ, practic si mai putin preocupat de analize si de alte aspecte teoretice. Si mai ales in mediul de afaceri romanesc – suntem o natie latina, mai sentimentala – nu este bine vazut sa consideri ca majoritatea business-urilor sunt mici si putin profitabile, fara perspective de crestere si sa pui intrebarea aroganta cum poti sa gasesti o idee de business cu potential mai mare si care sa produca multi bani. Chiar este o aroganta, insa nu este aceasta atitudinea ambitioasa care te poate duce foarte sus? Cred ca este, insa trebuie sa ne ascundem jocul si sa cultivam o interfata mai toleranta.

In plus, o atitudine prea critica in afaceri poate distruge avantul antreprenorial; este nevoie de putina nebunie, multa incredere si dedicare. Atitudinea de filozof sceptic sau observator extern poate impiedica omul sa mai actioneze. Antreprenorul trebuie sa incerce mult, sa se puna pe treaba fara sa ezite la nesfarsit, sa gaseasca solutii practice. Si sa aiba mare incredere ca va reusi, pentru ca numai asa va gasi energia si entuziasmul atat de necesare in afaceri.

Antreprenorul are nevoie sa posede intr-o masura serioasa puterea de executie. Aceasta are doua componente importante: spiritul practic si perseverenta. In Romania dam dovada de mult spirit practic, insa perseverenta este prezenta in mai mica masura. De asemenea, la noi este mai putina motivatie sa sa creasca afaceri mari, oamenii se multumesc cu mai putin. In general, daca ajung sa castige suficienti bani incat sa isi satisfaca dorintele materiale, nu vor sa mai lupte. Relatia noastra cu banii este inca privita la nivelul strict material. In tarile unde capitalismul este matur, ei vor sa castige multi bani ca sa isi dovedeasca ca sunt capabili si exista multi oameni de afaceri foarte bogati care traiesc simplu, investesc banii in proiecte interesante si/ sau ii doneaza in scopuri caritabile. Noi, romanii, ne credem mai spiritualizati, insa ma intreb daca suntem cu adevarat.

Dar aceste observatii sunt tot in tendinta critica al investitorului. Exista foarte multi oameni deosebiti in mediul de afaceri autohton, care poseda toate ingredientele necesare pentru reusita. Si invit pe toata lumea interesata de business sau de investitii sa citeasca despre acestia si sa intre in contact cu ei daca este posibil.

Sa trecem la investitori, si aici ma refer in principal la cei care plaseaza bani pe piata bursiera. Si nu la speculatori, ci la cei care fac investitii pe termen lung, ceea ce solicita o munca intensa de cautare de informatii si analiza a lor. In general sunt oameni introverti, capabili sa stea mult timp singuri si lipiti de scaun, cu o rabdare infinita si un spirit critic dezvoltat (s-ar putea sa fie mai placuti antreprenorii).  Au un stil de viata mai bizar, multa lume ii priveste cu circumspectie, insa ei ar trebui sa se obisnuiasca si sa isi continue drumul.

Referitor la relatia romanilor cu bursa, am observant doua categorii reprezentative: in prima se incadreaza o majoritate covarsitoare a oamenilor – cei reticenti si care privesc aceasta activitate cu suspiciune si o considera asemanatoare jocurilor de noroc; in a doua categorie sunt cei care plaseaza bani la bursa (in general cea locala) in stilul speculativ, pe termen scurt, confirmand astfel presupunerile celor reticenti.

Viata unui investitor nu este spectaculoasa dupa majoritatea standardelor, aceasta daca nu cumva lumea il confunda cu “The Wolf of Wall Street” – cunoscutul personaj inspirat din viata reala si interpretat de Leonardo DiCaprio, care facea brokeraj, nu investitii, si, in plus, isi pacalea clientii. Investitorul nu negociaza contracte, nu lanseaza produse, nu angajeaza oameni. Si ar trebui sa evite sa-si furnizeze adrenalina printr-o activitate intensa de tranzactionare. Din pacate, in afara investitorilor institutionali mari, ceilalti nu au acces la discutii cu managementul firmelor in care investesc si nici nu se vor deplasa in SUA sau in alta tara straina ca sa participe la adunarile actionarilor. Munca este pur analitica si ar trebui sa ne multumim cu provocarile intelectuale. Majoritatea investitorilor s-au izbit de comentarii acide prin care li se spunea ca stau degeaba toata ziua. Mi s-a intamplat ca cineva care parea ca manifesta admiratie fata de mine si ceea ce fac, dupa ce i-am intins o mica capcana sa imi marturiseasca ca asteapta de cativa ani sa ma maturizez si sa fac ceva practic.

In activitatea de investitie, gandirea independenta este o caracteristica absolut necesara, pentru ca ea este cea care ne face imuni la capriciile pietei, ne inhiba frica si lacomia care ii perturba pe majoritatea actorilor din mediul bursier. Doar ca aceasta independenta in gandire duce de multe ori la o independenta in actiune si la diferente de “stil” fata de restul lumii. Pe de alte parte, antreprenorul ar trebui sa inteleaga tendintele, nevoile oamenilor, ceea ce este greu de realizat fara sa urmeze si el trendul general sau macar sa fie integrat social si tolerant cu manifestarile generale.

Simplitatea si cautarea esentialului sunt doua caracteristici legate intre ele care pot foarte utile investitorului, pentru ca il ajuta ca din multitudinea de informatii despre o firma sa le extraga pe cele care conteaza. Daca ti se pare ca oamenii cumpara prea multe produse inutile, iar firmele cheltuie prea multi bani pe consultanta care este praf in vant, atunci poti fi un investitor bun, insa iti va fi greu sa vinzi orice fel de produse si servicii. Exista persoane cu capacitati empatice excelente, care se pot transpune in pielea altora si sa ii inteleaga chiar daca nu au aceleasi preferinte si idei, insa nu stiu ce facem cu urmatorul aspect: se zice ca trebuie sa crezi in produsele si serviciile pe care le oferi.

In ceea ce priveste creativitatea, cei care au un complex pentru ca aceasta le lipseste ar trebui sa stie ca in investitii nu este deloc necesara, ba chiar le-ar putea dauna: in aceasta activitate nu trebuie sa ai prea multe idei spumoase, ci trebuie sa aplici consecvent cateva reguli simple despre care stii ca functioneaza. In cazul antreprenoriatului, poate fi utila o minte creativa, insa nu este atat de importanta cum se considera in general: multi oameni cu mare succes in afaceri au preluat si au implementat ideile altora si ceea ce a contat a fost capacitatea de executie.

Activitatea de investitie pare foarte diferita de aceea de antreprenoriat, insa este adevarat ca una o poate inspira pe cealalta; mai exact, cine a construit o firma poate fi un mai bun investitor si cine a investit poate construi o firma mai solida. Prima este adevarata pentru ca cineva care a vazut cum functioneaza o firma reala s-a izbit de problemele practice care apar pe parcurs, asa ca intelege mai bine un raport anual, discursul unul CEO sau cat de importanti sunt oamenii dintr-o firma. In cel de-al doilea caz, cineva care a studiat multe firme se poate feri de greselile intreprinzatorului naiv, poate sti din experienta altora ce anume poate propulsa o firma si ce o poate distruge.

Este dificila trecerea de la antreprenoriat la investitii sau invers. Insa este si mai greu sa le faci in acelasi timp, sa fii simultan si investitor activ, si antreprenor activ, asa ca trebuie aleasa activitatea dominanta. Daca ai o firma sau mai multe in care esti implicat strategic si operational si aceasta activitate iti consuma mult timp, ai putea opta sa iti plasezi banii ca si investitor pasiv – voi detalia intr-un articol viitor ce inseamna aceasta. Sau poti fii un investitor activ, care petrece cea mai mare parte a timpului cu analizele de firme si activitatile conexe si sa optezi la un moment dat ca in afara detinerilor la bursa sa achizitionezi majoritar sau integral o firma detinuta privat. In acest caz, ar trebui sa ai grija ca firma sa fie condusa de oameni capabili, sa supraveghezi rezultatele financiare si sa iei decizii alocarea capitalului, adica stabilirea destinatinatiei banilor castigati (sa fie reinvestiti, sa fie folositi de alte firme dintre cele detinute, sa fie distribuiti actionarilor sub forma de dividende) Este adevarat ca Warren Buffett este CEO-ul firmei Berkshire Hathaway, insa aceasta este de fapt un holding si exista alti manageri care se ocupa de firmele componente. El se rezuma la activitatile mentionate anterior si se pare ce se implica putin in deciziile mari ale diviziei de aigurari si reasigurari, care este cea mai importanta si sofisticata din firma sa si un domeniu in care probabil ca Buffett intelege lucrurile mai bine decat oricine de pe planeta (insa nu ar trebui sa ne comparam cu Buffett!).

Fiecare ar trebui sa faca activitatea care i se potriveste. Analizati-va bine, nu va pacaliti singuri si nu uitati ca in ambele cazuri perseverenta este un ingredient cheie al succesului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>