Ghid de Investitii
SEP 01
2011

Bursa si previziunile economice

Publicat de in cu 0 comentarii

“We will continue to ignore political and economic forecasts which are an expensive distraction for many investors and businessmen” (Warren Buffett)

Televizor, radio, ziare, internet – toate abunda de analisti si alti experti intrebati despre previziunile lor economice, locale sau globale. Multi dintre ei isi exprima parerea hotarat, cu detalii calitative si cantitative, impresionante la prima vedere, dar nu se stie daca siguranta afisata de ei are vreo baza solida. Cine a urmarit ideile exprimate in ultimii 3 – 4 ani, perioada in care am fost mai mult sau mai putin intr-o “criza” globala, a intalnit scenarii care se intindeau pe o plaja foarte larga, de la foarte pesimiste la foarte optimiste, exprimate de diversi “profeti”. Asadar, in afara faptului ca este o cantitate prea mare de pareri, ele sunt si contradictorii in multe cazuri si atunci ne intrebam care este rolul lor in viata noastra.

Este adevarat ca evenimentele macroeconomice si chiar cele politice pot influenta piata bursiera, iar in contextual actual al globalizarii influentele pot veni de foarte departe. Insa se pune intrebarea daca ele chiar pot fi anticipate de cineva sau lumea doar incearca sa “predict the impredictible”, pentru orgoliul propriu sau pentru vreun interes.

De-a lungul timpului au existat diverse persoane, cunoscute sau care au devenit ulterior, care au reusit sa prevada o data sau chiar de mai multe ori cate un eveniment semnificativ, ca apoi sa esueze lamentabil exact cand castigasera increderea oamenilor. In anii ’20 era celebra in New York o clarvazatoare numita Evangeline Adams, la care multa lume se inghesuia ca sa afle despre evolutia bursei, intr-o perioada cand aproape toti tranzactionau actiuni. De atunci lucrurile au mai evoluat, in sensul ca sunt ascultate doar parerile avizate, insa rezultatele pot fi la fel de slabe. Si efervescenta firmelor dot.com a anilor ’90 a produs o serie de “eroi” ai media ce anticipau niste cresteri irationale ale cotatiilor (in schimb, multe au scazut apoi cel putin 90%). “Eroii” vin si pleaca, dar mereu apar cate unii, pentru ca lumea are memorie scurta in ceea ce priveste bursa (si in general). Jurnalistul C.T. Popescu spunea despre oameni ca sunt ca pestii dintr-un acvariu care la un moment dat se lovesc de perete, apoi se intorc si pana ajung la celalalt perete uita intamplarea si au impresia ca inoata in mare.

Dar sa vedem ce parere au despre previziuni cei care chiar au reusit, acei guru ai investitiilor cu rezultate exceptionale. Cei din categoria “value investors” – care analizeaza companiile si le aleg pe cele mai ieftine decat valoarea intrinseca – prin definitie nu pun accent pe previziuni si chiar daca tin cont de ele acestea au o pondere mica. Warren Buffett este chiar categoric in legatura cu acest subiect, afirmand in multe situatii ca nu crede ca poate cineva sa anticipeze evenimentele.

Buffett nici macar nu da prea mare importanta evenimentelor macroeconomice din prezent, deoarece nu considera ca ele influenteaza prea mult valoarea companiilor. Intr-adevar, atunci cand cumperi companii foarte solide si cu perspective bune, cum face el, evolutia lor pe termen lung nu poate fi semnificativ influentata de macroeconomie. Ele rezista si in vremuri bune, si in vremuri rele. In acest fel, evenimentele negative nu sunt decat ocazii de a profita de frica celorlalti si a face “cumparaturi” la pret redus. Asadar, sfatul clar al lui Buffett este sa ne concentram pe analiza detaliata a firmelor; rezultatele, managementul, modelul de business sunt mult mai “palpabile” decat orice previziune.

O alta personalitate a carei parere conteaza este George Soros, probabil cel mai mare speculator, insa unul de inalta valoare. El nu este speculator ca aceia care investesc fara sa inteleaga ce fac, ci in sensul ca el investeste pe termen scurt si mediu incercand sa anticipeze evolutia pretului si mai putin sa studieze valoarea firmelor. El incearca deseori sa inteleaga si sa faca previziuni despre economia si politica globala, insa tot el spune ca: “My financial success stands in stark contrast with my ability to forecast events”.  Si chiar a facut o mare greseala cu o luna inainte de crahul bursier din 1987 cand a afirmat ca sunt slabe sanse ca bursa americana sa se prabuseasca in curand, ca prima care va cadea va fi cea japoneza.

Diferenta dintre Soros si multi altii este ca el isi cunoaste propriile limite si astfel stie ca nu poate avea mereu dreptate. Si atunci se bazeaza mai degraba pe altceva, pe un instinct care il ajuta sa “read the mind of the market”. De exemplu, el uneori investeste, urmareste miscarile pietei si in functie de ele decide daca sa-si mentina sau nu pozitia. A dezvoltat aceast instinct al unui “animal de prada”, care reactioneaza mai repede decat altii, in timpul copilariei sale zbuciumate de evreu ungur a carui familie a fost persecutata de nazisti. Soros este un fenomen absolut special, greu de urmat. Ce trebuie retinut este ca unul dintre cei care inteleg cel mai bine macroeconomia nu pune prea mult pret pe capacitatea sa de previziune.

La inceputul secolului XX a mai existat un speculator celebru – Jesse Livermore. “Titanul solitar al bursei”, a pornit de la zero, a tranzactionat numai banii proprii si a castigat foarte mult, bazandu-se pe informatiile mai mult sau mai putin publice despre firme, starea economiei, politica si pe capacitatea lui de a simti pulsul pietei. Renumit “urs”, el era campionul vanzarii in lipsa (short selling), adica miza pe scaderea preturilor. Ca si Soros, actiona partial rational si partial instinctiv, numai ca spre deosebire de acesta, avea o incredere prea mare in calitatile sale. Dupa ce a castigat si a pierdut averi de mai multe ori, la scurt timp dupa marele crah din 1929 “nasometrul” lui s-a stricat iremediabil, a fost ruinat si mai tarziu s-a sinucis. Piata ajunsese foarte imprevizibila, el nu si-a mai respectat propriile principii si a riscat prea mult.

Incercarea de a previziona este un job full-time al multor specialisti si include, printre altele, analize cantitative despre indicatorii economici si rezultatele firmelor. Bursa recompenseaza sau penalizeaza cotatiile in functie de rezultatele peste, respectiv sub aceste asteptari – preturile actiunilor respective pot varia mult in zilele cand sunt publicate rezultatele firmelor. Intr-o lume plina de comercianti, analistii isi vand estimarile, insa acesta este un zgomot de fond care ne poate perturba si abate de la ceea ce ar trebui sa fie principala sursa de informatii: rapoartele anuale ale firmelor, dupa Buffett.

Putem sa renuntam la previziuni si sa studiem starea de moment a macroeconomiei – ce se intampla cu dobanzile, ce decizii iau presedintii bancilor centrale, evolutia cursurillor de schimb, cum evolueaza PIB-ul diverselor tari, somajul etc. Dar sunt mult prea multe informatii care trebuie conectate si sunt atat de multe variabile incat una sau alta isi schimba valoarea in fiecare moment. Cand studiezi o firma insa, universul este mult mai restrans si astfel situatia este mult mai clara si controlabila. Este mai sigur sa studiezi firme individuale din cateva domenii, te informezi si despre industriile respective si doar in linii mari despre macroeconomie.

Nu este nevoie sa fie exclusa complet macroeconomia si nici macar previziunile – sa zicem ca exista la un moment dat un rationament sau o intuitie despre viitor, proprie sau a altcuiva, care pare foarte solida. Insa sa fie incluse cu o pondere mica in deciziile noastre. Ca in multe alte situatii, nu avem de ales intre alb si negru: nuantele, ponderile, statistica asigura mereu echilibrul. La fel putem echilibra si “animalul de prada” din noi: il lasam sa ne dea curajul de a actiona, dar sa nu devenim exagerat de increzatori in fortele proprii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>