Ghid de Investitii
JAN 14
2013

Cand cumperi si cand vinzi actiuni

Publicat de in cu 0 comentarii

“Look at market fluctuations as your friend rather than your enemy; profit from folly rather than participate in it.”  (Warren Buffett)

 

Majoritatea discutiilor despre investitiile bursiere se refera la valoarea business-ului, pretul actiunii asociate si raportul dintre ele. Asa cum v-ati obisnuit, ma refer intotdeauna la investitiile pe termen lung, acelea cu tranzactii putine si al caror detinator se simte proprietarul unui business. Dar chiar si in aceste cazuri este foarte important in ce conditii se fac tranzactiile.

Una dintre afirmatiile reprezentative pentru filozofia lui Warren Buffett si a majoritatii investitorilor axati pe valoare este: ” Our favorite holding period is forever .” Mai exact, cumperi actiunile unei firme valoroase si le detii o perioada nedeterminata. Tocmai de aceea, referirile se fac mai mult la momentul cumpararii decat cel al vanzarii, desi este evident ca nu toate actiunile sunt detinute chiar “forever”. In acest articol, voi incerca sa abordez in egala masura ambele tipuri de tranzactii.

La subiectul tranzactionarii actiunilor simt necesar sa aduc din nou in discutie pe “Mr. Market” (Dl. Piata), concept introdus de Ben Graham. Acest personaj imaginar – “Mr. Market” – are rolul de a stabili in fiecare zi preturile actiunilor. Insa fiind instabil emotional, in unele zile este optimist si le fixeaza sus, iar in altele este pesimist si le scade. Majoritatea investitorilor sunt influentati de el, se lasa prinsi in mrejele emotiilor si oscileaza intre lacomie si frica. Sfatul lui Graham, Buffett si altii este sa nu ne lasam influentati de “Mr. Market”, ci mai degraba sa profitam de el.  Daca aceasta oscilatie nu ar exista, nu am mai avea acele oportunitati mult cautate de a cumpara ieftin si a vinde scump. Niste emotii tot trebuie sa avem, insa controlate si in sens opus fata de majoritatea oamenilor din piata: sa fim lacomi cand lor le e frica si sa ne fie frica cand ei sunt lacomi.  Un investitor ar trebui sa exerseze controlul emotiilor pana cand acesta devine un automatism si abia apoi sa se apuce de treaba.

Sa discutam despre cumpararea actiunilor. Firma avuta in vedere trebuie intai evaluata calitativ si apoi facute calculele pentru a pune si un numar in dreptul valorii (cum se calculeaza voi aborda in alt articol). Acest rezultat cantitativ se numeste valoare intrinseca si va fi comparat cu valoarea de piata. Intrucat stabilirea  valoaii intrinseci nu e un calcul precis, ci este doar o estimare, Graham sfatuieste investitorul sa aiba o marja de siguranta (margin of safety), adica sa cumpere la un pret semnificativ mai mic decat valoarea intrinseca calculata, daca se poate cu cel putin 25% mai mic. Marja de siguranta este utila in primul rand prudential, adica sa nu pierzi bani, dar si ca sa ai posibilitatea unui castig mai mare, in momentul cand pretul pietei va egala valoarea intrinseca. Sa nu uitam una dintre ideile de baza ale “value investors”: pe termen scurt piata este o loterie, insa pe termen lung preturile reflecta valoarea actiunilor. Si, de fapt, recunoasterea tarzie a valorii este un avantaj, pentru ca iti posibilitatea sa cumperi, in mod repetat, actiuni ale unei firme bune la pret mic. Buffett chiar se mira de ce majoritatea investitorilor sunt tristi atunci cand piata scade! Dar ce ne-am face fara ei, cine ne-ar mai ajuta sa profitam?!

Graham a insistat tot timpul pe pretul mic de achizitie ca prim criteriu, iar Buffett i-a urmat sfatul in prima parte a carierei. Insa treptat si-a dat seama ca punand accent prea mare pe pret in detrimentul calitatii nu obtinea cele mai bune rezultate: daca cumperi o firma slaba la pret foarte mic ea risca sa ramana la acel pret sau chiar sa scada, in timp ce o firma buna iti aduce castiguri chiar daca pretul de achizitie nu a fost cel mai mic (dar nu a fost nici prea mare!). Firma slaba va ajunge sa fie ocolita de toti.

In prezent, filozofia lui Buffett este ca atat valoarea cat si pretul sunt importante, dar valoarea este cea mai importanta. Era clar oricum ca situatia ideala este firma foarte buna la pret foarte mic, dar problema se pune atunci cand trebuie sa alegi. Raspunsul corect este sa alegi firma foarte buna la pret mediu: “It’s far better to buy a wonderful company at a fair price than a fair company at a wonderful price.” Insa investitorul mic, care nu vehiculeaza sume enorme, merita sa astepte, pentru ca va aparea acea situatie ideala. Mai dificil este in cazul lui Buffett si altor actori mari din piata carora le este greu sa gaseasca suficiente investitii bune si ieftine pentru sumele uriase gestionate.

Cand cumperi o actiune e nevoie sa fii sigur asupra calitatii asteia, in asemenea masura incat daca nu consideri ca o vei pastra 10 ani, atunci sa nu o detii nici 10 minute. Insa stiu din proprie experienta ca evaluarea unui business este dificila, ca e greu si de lunga durata sa ajungi la acel nivel de competenta care iti permite sa stii sigur care este valoarea unei firme. Insa chiar si pana atunci poti sa acumulezi conceptele necesare de finante, sa aduni (chiar daca e obositor) foarte multe informatii despre o firma, sa le analizezi, sa te axezi doar pe firmele mari si sa le cumperi cand sunt semnificativ subevaluate. Si greselile nu vor fi majore: poate doar ca o firma sa fie buna in loc de foarte buna sau pretul sa fie mic in loc de foarte mic.

Cand vindem? Da fapt prima intrebare este: ce vindem? Situatia cea mai simpla este cand avem in portofoliu o firma mediocra sau chiar slaba. Spuneam mai sus ca o cumparare atenta ar trebui sa excluda aceasta situatie, dar poate s-a gresit sau s-a intamplat ceva in evolutia firmei.  Aceasta actiune trebuie vanduta cu prima ocazie. Daca piata este foarte deprimata, asteptam sa creasca putin pretul, dar nu ne lacomim sa aseptam o crestere mare. O actiune de calitate proasta poate ramane scazuta mult timp.

Cand vorbim despre firme bune (dar nu foarte bune), ele pot fi vandute in urmatoarele conditii: cand pretul lor a crescut destul de mult peste valoarea intrinseca; sau cand pretul este “fair” (cam la valoare) dar exista oportunitatea de a cumpara in schimb o firma foarte buna. Deci am pornit de la premisa ca urmarim sa avem in portofoliu numai firme foarte bune – si cam aceasta ar trebui sa fie scopul oricarui investitor.

Firmele foarte bune ar trebui vandute mai greu. Cineva care se ocupa doar de investitii are nevoie sa vanda din cand in cand ca sa traiasca (daca nu ii ajung dividendele sau le-a reinvestit). Dar ar face bine sa nu aiba urgente, ci sa isi gestioneze banii astfel incat sa vanda doar cand preturile sunt mari – si, evident,  nu va vinde toate actiunile firmei respective, ci doar o parte. Sau mai poate vinde  daca apare o oportunitate mai buna (sa zicem ca prima e foarte buna, iar a doua e excelenta).  Dar deja sunt cam multe calificative si, la fel, in practica s-ar putea ca delimitarea sa nu fie foarte clara. Deci trebuie gandita bine decizia si verificat daca a doua firma chiar are niste atuuri in plus. Sa nu fie doar dorinta de noutate, adica ne-am plictisit de vechea firma si celeilalte ii vedem doar calitatatile. Dar uneori poate aparea intr-devar ceva deosebit sau firma noua sa fie dintr-un domeniu cu care ne simtim mai confortabili.

Se desprind 3 motive pentru care ar trebui vandute actiunile:

–       Nevoia de siguranta: atunci cand vindem actiunile de calitate proasta, caz in care in primul rand evitam pericolul de a pierde bani.

–       Costul de oportunitate: aplicat in cazul nostru, vinzi ca sa investesti in ceva mai profitabil.

–       Nevoia de bani: ea trebuie pusa in acord cu profilul investitorului pe termen lung, care nu are venituri regulate.

E bine sa avem in vedere ca lucrurile nu sunt intotdeauna sincronizate. Este posibil sa avem la un moment dat bani rezultati in urma unor vanzari sau din alte surse si sa nu avem in ce sa ii investim; de exemplu, pentru ca toate actiunile care ne intereseaza sunt scumpe. Atunci cel mai bine este sa asteptam cat timp este nevoie, cu banii cash pregatiti; nu trebuie sa fie toti investiti in orice moment.

Tranzactiile sunt putine atunci cand investesti nu doar in actiuni, ci de fapt in business-uri in care crezi. Capacitatea de a te abtine sa tranzactionezi des este in aceeasi gama cu a nu te lasa influentat de oscilatia preturilor. Atunci cand vezi miscarea pietei simti parca nevoia sa fii mai “activ”, ai impresia ca daca doar analizezi stai degeaba. In plus, crezi ca vei avea castiguri mai mari daca vinzi scump si cumperi ieftin de multe ori – dar practica doveseste ca te pacalesti. Si nici nu pari prea interesant cand te intreaba cineva ce faci si spui ca pur si simplu citesti. Dar mai bine sa fii neinteresant profesional pentru majoritatea oamenilor (cu care poti foarte bine sa discuti despre altceva) si interesant (daca chiar conteaza parerea altora) pentru acei cativa cu care poti discuta serios despre investitiile in actiuni. Iar rezultatul va fi cu siguranta interesant: vei castiga bani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>