Ghid de Investitii
OCT 09
2013

Ce am invatat de la Peter Lynch

Publicat de in cu 0 comentarii

“Go for a business that any idiot can run – because sooner or later, any idiot probably is going to run it.” (Peter Lynch)

Peter Lynch este unul dintre cei mai mari investitori, ale carui carti scrise clar si practic ne ajuta sa ii intelegem strategia.  Lynch a fost managerul fondului de investitii Fidelity Magellan in perioada 1977 – 1990, timp in care a crescut valoarea activelor de la 20 milioane la 14 miliarde de dolari. A obtinut o rentabilitate anuala capitalizata de 29%, ceea ce este foarte mult pentru un fond de o asemenea talie (ajunsese cel mai mare din SUA).

Cartile lui sunt adresate mai ales investitorilor individuali, pe care el ii considera privilegiati in comparatia cu profesionistii si pe care ii incurajeaza sa adopte cele cateva principii simple necesare reusitei.  Ei au mai putine constrangeri decat managerii de fonduri si mai ales avantajul ca nu trebuie sa dovedeasca nimic pe termen scurt si nici nu se afla in concurenta cu vreun “vecin”.

Ca si Warren Buffett, Lynch este tot un investitor axat pe valoare, face analiza fundamentala si cumpara la un pret cat mai scazut, insa el face mai des schimbari in cadrul portofoliului. Nu merge dupa principiul sa tina firmele “forever”, ca Buffett, ci doar atata timp cat firma are inca potential de crestere accelerata sau sa se recupereze dupa o perioada problematica, iar pretul nu reflecta aceste atuuri. Aceasta nu il impiedica sa tina o firma mai multi ani, atata timp cat o considera subevaluata. Alta diferenta fata de Buffett este ca lui Lynch ii plac si firmele mai mici, in buna parte pentru au potential mai mare de crestere.

In aceste conditii, munca depusa de el a fost imensa, pentru ca a trebuit sa mentina rentabil un portofoliu care la un moment dat era populat de cca 1400 de firme – altfel nu avea cum sa investeasca sume atat de mari, considerand ca avea si multe firme mici si ca exista niste limite legale despre cat poti detine dintr-o firma. Lynch analiza incontinuu rapoarte financiare, vorbea la telefon cu reprezentantii companiilor sau facea vizite la sediile acestora. In absenta internetului, erau necesare aceste investigatii “pe teren”, numai ca putini analisti le faceau.  Interesant este ca acest om care are cu siguranta o extraordinara putere analitica este si foarte practic – acest lucru se observa si la Warren Buffett, care a facut multe drumuri si munca de socializare pentru a aduna informatii. Acesti oameni nu sunt niste soareci de biblioteca. Si in mod sigur sunt foarte muncitori.

Sa analizam principiile de investitii ale lui Peter Lynch. In primul rand, este necesar sa investesti in firme al caror domeniu il poti intelege. Si exista mai multe cai prin care se realizeaza intelegerea: fie este un domeniu in care ai lucrat sau exista persoane care te pot informa sau iti este la indemana sa faci cercetari. De exemplu, un lant de magazine la care poti merge sa vezi fluxul de clienti, produsele si organizarea; un dezvoltator local caruia ii poti cere detalii despre o constructie, o firma de masini al carei salon de prezentare (sau chiar fabrica) il poti vizita, o franciza pe al carei antreprenor il poti contacta. La ora actuala, exista o serie de informatii pe internet, care pot fi suficiente si sa te scoata din impas daca firma analizata nu este prezenta in plan local (sau piata locala nu e relevanta). Insa e important sa simti ca ai inteles afacerea respectiva, altfel mai bine nu investesti.

Lynch prefera in principal firmele simple si previzibile – retaileri, lanturi de restaurante, producatori de masini, magazine de mobila, servicii de baza etc – si mai putin tehnologie sau farmaceutice complicate, pe care o inovatie a unui competitor le poate lovi puternic. Este mai sigur sa investesti intr-o afacere pe care si un copil de clasa a 5-a o poata intelege dintr-o expunere rapida, care sa nu il plictiseasca. Intalnesti la el multe exemple de companii care ofera produse si servicii pentru toata lumea, care stiu sa mentina costurile foarte scazute, astfel incat sunt capabile sa faca volume mari si sa se extina national si, eventual, international. De exemplu, i-a placut mult un producator de covoare, care ulterior a fost cumparat de Berkshire Hathaway, firma lui Buffett (deci au si gusturi comune acesti investitori).

Alt principiu al cunoscutului manager de fond este sa te concentrezi pe firma analizata si nu pe situatia macroeconomica, pentru ca pur si simplu nu te ajuta la nimic. Nimeni nu poate face previziuni valabile si, in plus, exista atat de multe stiri negative, deseori exagerate, incat ai foarte des impresia ca vine sfarsitul lumii. Mai util este sa ai in minte o imagine si mai larga decat situatia macroeconomica, anume aceea ca in fiecare zi oamenii se trezesc, se spala, se  imbraca, mananca, se urca in masina  etc.  Iar firmele care le ofera oamenilor produsele si serviciile necesare, daca fac bine acest lucru, vor continua sa genereze profituri pentru detinatorii de actiuni.

Cum este de asteptat, Lynch ne indeamna sa ne facem temele si sa facem o analiza fundamentala serioasa a firmelor care ne intereseaza.  Si sa tinem permanent sub supraveghere firmele detinute sau potentiale, pentru a afla informatiile relevante. Daca el a putut, ajutat doar de cativa analisti, sa faca aceasta munca pentru 2000 de firme (atatea avea in vizor la un moment dat), fiecare dintre noi poate sa supravegheze cateva zeci – dar ramanem la cateva zeci dupa ce vedem sute de rapoarte!

Cand incepi sa analizezi rapoartele financiare, la declaratia de profit (income statement) urmaresti in primul rand daca firma este profitabila si daca are o crestere sanatoasa a vanzarilor. Chiar daca investeste si in firme mici, lui Lynch nu prea ii plac cele fara  profit; dar nici cele mari care stagneaza nu il atrag. De asemenea, te uiti la cheltuieli de tipul “selling, general and administrative”, comparativ cu situatia din trecut si cu firmele concurente.  Foarte interesanti sunt producatorii cei mai low-cost din domeniul lor – acestea sunt firme care mai ales in situatiile de recesiune au sanse mari sa isi intreaca concurentii.

In cazul bilantului (balance sheet), elementul cel mai studiat ar trebui sa fie datoriile: sa fie foarte putine. Mai ales in conditiile in care Lynch cumpara si firme aflate in situatii problematice, este important sa nu prea aiba datorii, altfel este mai mare riscul de faliment. La fel si in cazul firmelor ciclice, carora in perioade de recesiune le scad mult vanzarile, cantitatea mica a datoriilor este esentiala pentru supravietuire.

La situatia fluxului de capital (cash flow statement), este interesant de analizat cat de mari sunt cheltuielile pentru investitiile fizice de tip proprietati , utilaje, masini (capital expenditures). Firmele care necesita niste investitii mari doar ca sa se mentina pot pierde astfel jumatate din profituri. Tot in acest raport financiar putem vedea care sunt sumele cheltuite pentru achizitii, dividende si rascumpararea de actiuni.

Managementul ar trebui analizat din toate unghiurile si pe toate caile. Salariile si bonusurile executivilor sa fie decente, sediile nu foarte extravagante si atentia lor indreptata in primul rand catre bunastarea actionarilor.  Managementul declara intotdeauna ca business-ul va merge din ce in ce mai bine, dar trebuie urmarit daca are un plan si daca il si pune in aplicare – actiuni concrete de eficientizare, expansiune, investitii in cercetare etc.  Achizitiile ar trebui sa fie moderate, intrucat in cele mai multe cazuri nu reprezenta cel mai sanatos mod de a cheltui banii actionarilor. Acestia sunt mai fericiti cand are loc cresterea organica, iar restul banilor este directionat catre ei prin dividende si rascumparare de actiuni.

In sfarsit, o investitie este valoroasa doar daca este achizitionata la un pret cat mai mic.  Si cu cat cauti mai mult prin multitudinea de firme existente in piata, cu atat ai mai multe sanse sa le descoperi  pe cele cu potential mare de crestere a pretului: cele care au momentan probleme, insa fundamentele sunt bune; cei mai buni din domeniile care merg prost; firmele cu potential mare de crestere a vanzarilor; cele ciclice aflate in perioada cand reicep cresterea.  Indicatorii utilizati de managerul lui Magellan pentru evaluarea pretului sunt banalii Price/Earnings, Price/ Book value, Price/ Sales, Price/ Cash flow. Daca ai experienta in folosirea lor, nu mai ai nevoie de altceva.

Lynch nu foloseste formule matematice complicate, ci numai indicatorii simpli, clasici (gen ROE, debt/ equity, gross profit), insa sta tot timpul cu creionul in mana, tot timpul atent la cifre. Se vede la el o uimitoare usurinta in interpretarea cifrelor din rapoartele financiare, iar aceasta se datoreaza in buna parte experientei: dupa multi ani in care a analizat mii de firme, cifrele capata mai mult sens.  Rapoarlele anuale ii sperie pe multi investitori aflati la inceput, insa nu trebuie sa se lase intimidati, ci sa continue sa citeasca. In timp, cititul devine mai facil, se fac legaturi intre datele financiare, comparatii cu informatiile din rapoartele altor firme si intreaga activitate devine mai placuta.

Peter Lynch este un investitor remarcabil si cartile lui surprind prin claritatea cu care “simte” diversele business-uri.  Este greu sa ajungem la nivelul lui, dar daca aplicam metodic pricipiile sale simple si muncim focusat avem sanse sa ajungem la independenta financiara.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>