Ghid de Investitii
AUG 29
2015

Mohnish Pabrai – the shameless clone

Publicat de in cu 0 comentarii

“We Americans love original ideas. But truly, there are already plenty of good ones out there, ours for the taking. If I were too proud to copy the ideas of others, I likely wouldn’t have even a fraction of my current success.”

“Heads I win; tails, I don’t lose much. Minimizing downside risk while maximizing the upside is a powerful concept. “
Mohnish Pabrai este o foarte placuta revelatie. Este un indian stabilitt in SUA care a lucrat cativa ani in industria IT, in 1991 a infiintat propria firma in acelasi domeniu, pe care a vandut-o in anul 2000 cu 20 milioane de dolari. La ora actuala este managerul unui fond inchis de investitii numit Pabrai Investment Funds, care a avut un casting anualizat net de 26% din 1999, fata de castigul in jur de 10% al indexului S&P 500. El a devenit cunoscut in 2007, cand a platit 650.100 USD impreuna cu un alt investitor profesionist –  Guy Spier – pentru o cina cu Warren Buffett, castigata in urma unei licitatii (banii fiind donati ulterior in scopuri caritabile) – una dintre cele mai bune investitii din viata sa si cea mai buna reclama pentru el ca manager de fond.

Pabrai este unul dintre cei mai devotati discipoli ai lui Buffett. El chiar s-a oferit sa lucreze gratis pentru Buffett inainte de a infiinta propriul fond, in 1999, insa a fost refuzat, motivul fiind acela ca “oracolul din Omaha” face schimb de idei doar cu partenerul sau Charlie Munger si nu are nevoie de analisti care sa lucreze pentru el. Chiar si structura de comisioane a fondului de investitii a lui Pabrai este inspirata de acele partnerships de la inceputul carierei lui Buffett, care se prezentau tot ca un fond inchis.

In timp, Pabrai a inteles de ce Buffett lucreaza fara analisti si a ajuns sa faca si el acelasi lucru. El explica de ce in cadrul unei prezentari: atunci cand ai angajat niste analisti, acestia vor veni periodic cu propuneri de investitii, pe care va trebui sa le refuzi in cele mai multe situatii. Pabrai are un portofoliu foarte concentrat, se multumeste doar cu 2-3 idei noi pe an, insa exista si ani fara investitii noi. Considerand ca mai vin idei si din alte surse (o sa vedem de unde), nu doar de la analisti, este clar de ce angajatii respectivi se vor izbi de numeroase refuzuri. Insa este greu sa refuzi tot timpul niste oameni inteligenti si ambitiosi, asa ca exista riscul sa te impinga la mai multa actiune decat ar trebui. Poate ca ar fi potriviti niste angajati care in cea mai mare parte a timpului sa stea la plaja (Pabrai traieste in California) sau se se ocupe de alt hobby, insa sa se prezinte imediat la munca atunci cand ai nevoie de ei – dupa principiul “don’t call me, I will call you”.

In plus, si daca ai o echipa de 10 analisti tot este greu sa te informezi despre cele peste 50.000 de firme listate la bursele din intreaga lume. Si singur, si cu echipa, tot ai nevoie de niste criterii eficiente de sortare – numite de el “shortcuts” – care sa diminueze masiv numarul de firme care vor fi analizate. Principalul lui “shortcut” este sa copieze ideile marilor investitori, printre care Warren Buffett, Seth Klarman, David Einhorn, sa fie o “shameless clone”. Pabrai nu prea are incredere in propriile idei, considera ca l-au dus spre investitii proaste. Insa are incredere in puterea lui de analiza si in sistemul lui de lucru, pe care le aplica asupra ideilor altora. Ii place sa glumeasca ca dintre toti investitorii Buffett este pricipalul lui analist, care lucreaza gratis pentru el si nu se supara daca ii sunt refuzate propunerile.

Ideile care apar sunt verificate apoi daca se afla in cercul lui de competenta – acesta este unul dintre conceptele de baza ale folozofiei lui Buffett. A fost preluat si de Pabrai si il respecta cu sfintenie: nu numai ca nu cumpara actiuni in domeniile pe care nu le intelege, dar nici nu ii pare rau daca a respins o idee care apoi a avut un castig substantial (de exemplu cineva i-a propus Apple acum cativa ani, pretul ei a crescut enorm, dar el nu are regrete). Ulterior, ideile aflate in cercul sau de competenta sunt verificate utilizand diversi indicatori (metrics), legati de pret si de calitatea business-ului.

Sa vedem care sunt etapele procesului de selectie si decizie urmat de investitorul indian:

– Studiaza portofoliile diversilor gurus ai investitiilor pentru a se inspira;

– Isi da seama imediat daca firma respectiva se afla in cercul sau de competenta (daca ai dubii, inseamna ca nu se afla);

– Aplica niste indicatori de evaluare rapida a pretului, ca sa vada daca este suficient de ieftina;

– Apoi aplica niste indicatori legati de aspectele financiare;

– Daca firma a trecut primele teste, dedica ceva timp pentru a citi siteul companiei, in special rapoartele anuale si trimestriale;

– Daca este in continuare ok, aloca si mai mult timp (de la cateva zile pana la cateva saptamani) ca sa citeasca articole, analize, eventual carti despre compania respectiva  sau domeniul ei de activitate;

– Inainte sa “pull the trigger” scrie cateva idei cu motivele pentru care investeste in companie;

– Face evaluari periodice ca sa verifice daca raman valabile motivele pentru care a investit initial, inclusiv pretul.

In toate etapele dinaintea deciziei finale Pabrai incearca sa gaseasca motive pentru a nu investi in firma respectiva, deoarece este un obicei de gandire mult mai sanatos decat sa incepi cu aspectele pozitive. Cand analizezi firme exista riscul sa te “indragostesti” de unele si sa vezi totul in roz, ignorand sau diminuand  aspectele negative. Insa un “defect” important, de tipul datorii prea mai sau lipsa avantajului competitiv, poate aduce pierderi mari in viitor.

Oricarei firme care este analizata mai amanuntit Pabrai ii aplica un check-list, adica un set de 80 – 90 de intrebari impartite pe categorii, foarte importante fiind aspectele financiare (mai ales situatia datoriilor), managementul, avantajul compatitiv (“economic moat”). Check-list-ul te ajuta sa nu pierzi din vedere aspecte importante, mai ales atunci cand ai tendinta sa te “indragostesti” de o firma. El si-a creat propriul check-list dupa ce a analizat cu atentie greselile marilor investitori – din nou o abordare foarte rationala.

Regula de aur a marilor investitori, inclusive Pabrai, este sa ai grija in primul rand sa nu pierzi bani si abia apoi sa te intrebi ce poti sa castigi. Ceea ce cauta el sunt investitii al caror pret nu nu are sanse sa scada prea mult, dar poate creste mult, adica “downside” mic si “upside” mare. S-ar putea spune ca toata lumea cauta acelasi lucru, insa in realitate majoritatea oamenilor se concentraza doar pe potentialul de castig al investitiei. Pabrai vaneaza actiuni care pot creste cel putin de 2 – 3 ori in 2 – 3 ani (adica 2 – 3X), in care investeste 75% din fonduri, iar restul fondurilor sunt pastrate pentru idei cu potential de crestere 3X, 4X, 5X sau mai mult. Acestea din urma sunt mult mai rare. Nu este exclus ca unele dintre aceste idei sa prezinte sanse mai mari de “downside”, insa nu plaseaza mai mult de 2% intr-o astfel de investitie, deci se aplica in continuare principiul “sa nu pierzi bani”.

Cele mai importante momente de inspiratie pentru Pabrai au loc de 4 ori pe an, atunci cand managerii de fonduri isi publica detinerile si tranzactiile din ultimul trimestrul, fiind obligati de autoritatile americane: 14, mai, 14 august, 14 noiembrie, 14 februarie. Dar daca nu gaseste idei interesante, pur si simplu nu investeste si asteapta pana la tura urmatoare. Rabdarea este una dintre calitatile cele mai importante ale unui investitor. Inactivitatea este mult mai buna decat actiunea neadecvata. Mai trebuie avut in vedere si faptul ca Pabrai este un investitor foarte concentrat, cu 5 – 7 detineri in fiecare moment. El spune deseori ca in cea mai mare parte a timpului este binevenita starea de “gentleman of leisure”, adica o persoana care isi vede de hobby-urile sale si doar in momentele cand lumea este cuprinsa de panica incepe sa lucreze serios. De fapt, el nu doar se distreaza in acele perioade calme, ci isi petrece mult timp citind orice poate sa ii creasca competenta in domeniul investitiilor (ceea ce nu inseamna doar carti despre investitii si rapoartele financiare ale firmelor) – o activitate foarte utila unui investitor.

Am mentionat ideea cercului de competenta, care vine de la Warren Buffett. El spune ca nu conteaza cat de larg este acest cerc, ci sa ii cunosti limitele. Iar Pabrai spune ca este mai bine ca cercul de competenta sa fie “1 inch wide and 1 mile deep” decat invers. Cu alte cuvinte, trebuie sa cunosti foarte bine domeniile in care investesti, sa nu fii superficial si sa fii constient de ce stii si ce nu. Este un aspect care poate speria multi investitori aflati la inceput de drum si care au impresia ca ei cunosc doar un domeniu sau niciunul. Dar nu este asa grav precum pare: competenta se poate construi in timp, este nevoie de munca si sa te indrepti spre domeniile pe care “le simti”. In plus, poti si sa investesti doar intr-un domeniu. In cadrul unei prezentari, Pabrai da exemplu despre cum si-a format competenta in domeniul resurselor naturale citind toate cartile si alte materiale relevante legate de subiectele concrete care il interesau.

Pare simplu sa fii o “shameless clone”, insa cu un castig de 26% cred ca Pabrai ii intrece pe toti gurus de la care se inspira, ceea ce arata ca este nevoie de multe calitati ca sa copiezi intr-un mod eficient.  De fapt nu este putin lucru sa stii ce sa selectezi, cand sa cumperi si cand sa vinzi. Si indiferent daca investitorii de la care te inspiri explica de ce au cumparat o anumita firma, tu trebuie sa fii sigur ca ai propriile motive pentru care o cumperi si ca intelegi bine business-ul respectiv. Altfel, exista sanse sa fii foarte derutat daca sursa ta de inspiratie vinde firma cand tu inca o detii si esti multumit de ea; sau deprimat daca pretul ei scade foarte mult la un moment dat.

In timpul cinei cu Warren Buffett (cea scump platita), ideea acestuia care l-a impresinat pe Pabrai cel mai mult a fost aceea ca “oracolul din Omaha” isi traieste viata urmand “an inner scorecard”, adica complet independent de parerea oamenilor din jur, indiferent pe ce tema, orientandu-se numai dupa propriile dorinte, valori si idei. Atunci cand investeste isi urmeaza ratiunea chiar daca aceasta inseamna o directie opusa fata de restul lumii, iar in viata de zi cu zi este cu totul autentic. Si culmea este ca lumea il place chiar daca este uneori excentric (cel mai cunoscut exemplu fiind cel al “dietei” formate in principal din hamburgeri si Coca-Cola). Buffett a ilustrat bine ideea cu o intrebare il stilul caracteristic: “Would you prefer to be considered the best lover in the world and know privately that you’re the worst—or would you prefer to know privately that you’re the best lover in the world, but be considered the worst?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>