Ghid de Investitii
OCT 13
2011

Never lose money

Publicat de in cu 0 comentarii

“Investing rule No 1: Never lose money. Investing rule No 2: Never forget Rule No. 1” (Warren Buffett)

“Survive first and make money afterwards” (George Soros)

 

In pietele de capital, “supravietuirea” se traduce prin a avea in primul rand grija de banii investiti si d-abia apoi a incerca sa faci un profit de pe urma lor. Este un instinct de autoconservare esential pentru specia investitorului, dar pe care multa lume nu-l poseda. Cei care incep aceasta activitate sunt de multe ori oameni ambitiosi si increzatori care vor sa castige foarte multi bani si uita de prudenta. Dar trebuie sa fii diferit de ei daca vrei sa reusesti.

Warren Buffett s-a nascut in 1930, in SUA, adica in timpul Marii Recesiuni. Copilaria i-a fost marcata de lipsuri si probabil ca din acest motiv a invatat inca de la varsta de 6 ani sa aiba grija de fiecare banut castigat. Pentru el banii, odata castigati, trebuie pastrati si reinvestiti, nu cheltuiti sau pierduti. Buffett are un mod interesant de a privi orice pierdere: pentru el suma pierduta este de fapt cat ar fi valorat banii respectivi peste niste ani, dupa ce au fost investiti si reinvestiti. Daca va imaginati cat se multiplica o suma dupa 5, 10, 20 sau mai multi ani, o sa vedeti ce greu suportati pierderile!

Pentru Buffett, o atitudine prudenta (care este in cele mai multe cazuri si profitabila) este sa plateasca pe o actiune pe care o cunoaste bine doar o fractiune din valoarea ei reala. Cand a cumparat in 1964 actiunile mult subevaluate ale American Express, care isi injumatatisera pretul din cauza unui scandal, nu numai ca a investit intr-un chilipir, dar el stia sigur ca firma este solida: printre investigatiile clasice (cu pixul pe hartie), a stat langa casierul restaurantului unde manca de obicei si a observant ca multi clienti foloseau cardul AmEx ca sa isi plateasca masa.

In februarie 1973, Buffett a inceput sa cumpere actiuni Washington Post Co. la 27 USD, pret la care firma avea o capitalizare bursiera de 80 milioane. Cu putin timp inainte, firma primise o oferta de cumpararare de 400 milioane din partea unui concurent – deci de 5 ori mai mare decat valoarea la care investitorii o considerau neinteresanta.  Este clar ca Buffett nu isi asuma prea multe riscuri cumparand o afacere valoroasa cu 80% reducere.

George Soros este un evreu ungur nascut tot in 1930. Faptul ca familia lui nu a foat omorata de nazisti se datoreaza instinctului de supravieture al tatalui sau. Dupa razboi, Soros fiul a muncit din greu, pornind de la zero. De atunci, chiar cand adunase o avere de miliarde de dolari, a ramas cu teama de a nu redeveni sarac. George Soros are o aversiune fata de pierderi mai mare decat a multor investitori axati pe valoare (care sunt considerati mai prudenti decat speculatorii de tipul lui).

Se poate spune ca Buffett minimizeaza foarte mult riscul. Prin strategia lui, Geroge Soros lucreaza diferit: isi asuma riscuri ceva mai mari (insa nu exagerate), dar le tine permanent sub control, face un management foarte activ al riscului. Dupa ce a luat decizia de a investi (si o pune in practica), Buffett poate dormi linistit, in timp ce Soros “sta la panda, ca sa urmareasca miscarile pietei si sa reactioneze mai repede decat ceilalti la cel mai mic semnal relevant.

In vara lui 1992, Soros a pariat ca lira sterlina va scadea semnificativ si a castigat fabloasa suma de 2 miliarde USD, miscare pentru care a devenit celebru! Cred ca sunt cateva lucruri interesante de inteles de aici: 1. El nu facea gambling, a facut o analiza a situatiei si miscarea avea sens; 2. Si-a calculat riscul si, dupa cum spunea chiar el, “era o situatie asimetrica”, in sensul ca avea sansa sa castige 2 miliarde si riscul sa piarda 100 milioane, care nu era o suma enorma pentru fondul de investitii gestionat de el; 3. A implicat o suma foarte mare, a vrut o lovitura de proportii.

In cazul lui Jesse Livermore – un speculator faimos din perioada Marii Recesiuni – unul dintre principiile sale de baza era: “Invatati sa va limitati pierderile. Profiturile nu pun niciodata probleme: problemele sunt create doar de pierderi. Speculatorul trebuie sa se asigura impotriva pierderilor importante, limitandu-le imediat la sune minime. Daca va respecta acest principiu, isi va pastra portofoliul virtual intact si fondurile disponibile”. Insa la un moment dat a renuntat la principiul lui, a riscat mult prea mult, miscarile pietei nu s-au potrivit cu intuitiile lui si a pierdut totul.

Banii pierduti sunt greu de recuperat si din urmatorul motiv: daca pierzi, sa zicem, 50% din valoarea capitalului investit, este nevoie apoi ca suma sa se dubleze, adica o crestere de 100%, ca sa ajungi la valoarea initiala!  O matematica foarte simpla si foarte utila.

O atitudine prudenta se traduce prin a nu-ti asuma riscuri prea mari. Unii ar spune ca aceasta inseamna lipsa de actiune, adica decat sa pierzi mai bine sa nu faci nimic. Ceea ce nu este adevarat in cazul marilor investitori – ei actioneaza din plin, punand la bataie sume mari de bani si intr-un mod care uneori pare imprudent. Dar ei nu sunt imprudenti in realitate, stiu ce fac, doar ca ceilalti nu isi dau seama.

Multi consilieri in domeniul investitiilor isi intreaba la inceput clientii care este profilul lor de risc, adica cat sunt dispusi sa piarda. Daca ei nu suporta riscul, le vor recomanda un portofoliu de actiuni “sigure” si eventual alte active prin care vor avea garantia unor pierderi minime (dar care probabil vor aduce si castiguri minime!). Daca au multa adrenalina, portofoliul va fi unul de “crestere”, dar la care riscul de pierdere poate fi semnificativ. In felul acesta, consilierul va fi “acoperit” in cazul unor rezultate slabe.

O mentiune importanta:  daca intreaga piata scade dramatic la un moment dat si trage dupa ea si actiunile valoroase care le ai in portofoliu (ceea ce se intampla de cele mai multe ori), nu inseamna ca ele vor ramane la valori scazute; daca sunt de buna calitate si daca nu le-ai cumparat prea scump, ele isi vor reveni intr-o perioada rezonabila. Deci aceste situatii nu se cosidera pierderi si e o mare greseala sa te sperii si sa vinzi. Vorbim de pierderile care nu prea au sanse de recuperare, ca in anul 2000 cand numeroase firme de IT s-au prabusit ireversibil, pentru ca nu aveau nici o valoare reala.

Fie ca strategia este de minimizare a riscului, fie de control al lui, important este ca investitorii buni stiu ce fac si nici o miscare nu este la intamplare, bazata pe noroc. Si niciodata nu risca foarte mult. Au grija ca si in situatiile cele mai defavorabile sa nu sufere pierderi prea mari. Competenta sau lipsa ei fac ca ceea este este sigur pentru unii sa fie o situatie riscanta pentru altii. De asemenea, increderea in propriile forte trebuie corelata cu competanta, astfel incat sa nu fie niciodata mai mare decat o justifica aceasta.

Investitorii buni invata din propriile greseli. Pare o banalitate afirmatia, insa se pare ca aceasta calitate nu este tipica naturii umane, cel putin nu cand este vorba de bursa. Dupa ce fac o miscare gresita, de obicei oamenii isi gasesc justificari, o lasa in urma si evita sa se mai gandeasca. Pentru ei, evitarea regretelor este mai importanta decat invatarea din experinta proprie. Dar, cum spuneam si la inceputul articolului, trebuie sa fii diferit de marea majoritate daca vrei sa reusesti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>