Ghid de Investitii
AUG 12
2011

Robert Kiyosaki despre inteligenta financiara

Publicat de in cu 0 comentarii

Inceputurile sunt mereu grele, inclusiv atunci cand vrei sa castigi bani fara a mai fi angajat. Nu stii cum sa procedezi, de unde sa faci rost de bani si nici cum sa gasesti increderea ca vei reusi. Rudele si prietenii nu te ajuta de obicei, din simplul motiv ca cei mai multi sunt angajati si deci nu au experienta pe baza careia sa te sfatuiasca. Iar daca ceea ce vrei sa faci sunt investitiile la bursa, parerea celor din jur te va demotiva destul de mult. In Romania nu exista o cultura in aceasta directie si este adevarat si ce zice lumea, anume ca multi care au investit au pierdut – pentru ca au facut-o fara sa inteleaga.

Daca totusi cauti, vei gasi si oameni care te pot inspira si sfatui, iari atunci e bine sa stai pe langa ei. In plus, exista o serie de carti utile, dar neaparat sa si pui in practica ceea ce citesti.

Cu “Tata bogat, tata sarac” a inceput Robert Kiyosaki seria de carti pentru educatie finaciara, intr-un stil simplu si practic, tipic american, cu idei dintre care multe sunt de bun simt. Insa tot americanii spun: “common sense is not so common”.Kiyosaki explica niste concepte care pot fi foarte utile absolut oricui pentru gestionarea finantelor personale, dar si unui investitor sau antreprenor. O sa incerc sa extrag esentialul din cartile lui, dar va recomand calduros sa le cititi.

Cei mai multi oameni traiesc dupa un anumit sablon: fac studii ca sa poata obtine o slujba cat mai bine platita, pe masura ce castiga bani acumuleaza bunuri, de obicei utilizand credite, si asa ajung sa munceasca pentru angajator, banca si stat toata viata; si apoi isi sfatuiesc copiii sa faca acelasi lucru.  Ei intra astfel intr-o “cursa a sobolanului” (“rat race”), in care pe masura ce le cresc veniturile le cresc si cheltuielile, iar ei raman relativ saraci pana la sfarsitul vietii. Pot fi oameni foarte inteligenti, cu multa scoala, chiar si cu talent intr-un anumit domeniu si in plus muncesc si mult. Iar cand se termina viata activa, ei se bazeaza 100% pe o pensie de stat sau privata, intrucat nu au alte resurse. Cunoastem cu totii persoane care aduna multe diplome, urca in ierarhia unei companii, fac ore suplimentare si acumuleaza mult stres, dar averea lor nu creste.

In general, daca le dai oamenilor mai multi bani ei maresc cheltuielile, pentru a avea o casa sau o masina mai frumoasa, excursii mai luxoase, apoi casa de vacanta etc. Daca fac economii, sunt doar pentru a plati avansul cerut de un credit.  Insa nu este important doar cati bani faci, ci si cati pastrezi.

Cineva astfel impovarat de credite si de alte cheltuieli fixe prea mari nu va putea face trecerea spre independenta financiara, din doua motive: 1. Nu va renunta cu usurinta la job, intrucat jobul ii aduce un venit lunar regulat, pe cand o activitate independenta presupune venituri fluctuante sau la intervale mai mari; 2. Nu va avea o suma minima ca sa inceapa ceva pe cont propriu. Asadar, o atitudine cumpatata fata de banii castigati, si anume pastrarea cheltuielilor la un nivel cat mai scazut si mai ales a datoriilor la un nivel minim, este un prim pas important in drumul spre imbogatire. Surplusul  de bani trebuie un pic fortat sa se creeze, pentru ca in mod “natural” nu se intampla: deci nu facute cheltuieli si apoi vazut ce mai ramane, ci mai bine imediat ce apare salariul o parte din el sa fie plasata intr-un cont de economii sau depozit.

Deci este utila in primul rand dobandirea unui model de functionare sanatos, in care sa stapanesti banii si nu sa devii sclavul lor, adica sa nu ii lasi sa iti trezeasca lacomia si frica. “Invatati sa va folositi sentimentele pentru a gandi si nu ganditi cu sentimentele”. Interesant este ca si oamenii care sunt considerati bogati pot fi scavii banilor deoarece au cheltuieli la acelasi nivel cu veniturile sau chiar mai mari si care sunt orientate spre obiecte fara valoare, adica incapabile sa produca alti bani. Ei pot risca sa isi piarda banii fara sa mai poata castiga altii. Capacitatea de a fi bogat este mai importanta decat starea de a fi bogat.

Pur si simplu trebuie sa regandesti modul in care iei decizii financiare si sa adopti un stil mult mai pragmatic. De exemplu, sa nu iti cumperi o casa atata timp cat face mai mult sens economic sa stai cu chirie inca un timp; sa te gandesti de mai multe ori daca ai nevoie pentru a te simti bine de o vacanta scumpa; daca vrei neaparat o masina scumpa ca sa iti impresionezi prietenii; daca chiar e nevoie sa aduni in casa o gramada de obiecte care te bucura doar cand le cumperi. Renuntarea pentru cativa ani la anumite lucruri nu va parea un sacrificiu prea mare daca te gandesti ca iti vei castiga libertatea, iti vei permite ulterior sa faci cheltuieli mai mari decat cele la care ai renuntat, vei invata valoarea lucrurilor; in plus, nu vei mai depinde de parerea prietenilor, pentru ca vei fi constient de propria valoare.

Alta cerinta pentru imbogatire este dobandirea educatiei financiare, foarte importanta pentru a castiga sume mai mari si pentru diminuarea riscului – riscul este semnificativ mai mic daca intelegi ce faci. Multi incep cu o slujba inainte de a fi independenti, ceea ce nu este deloc rau, insa cu conditia ca destul de curand sa isi aleaga slujba nu numai in functie de salariu, ci si de ceea ce invata acolo, si sa nu devina confortabili cu viata de salariat. Treptat vor incepe sa investeasca in paralel cu jobul, iar la un moment dat vor avea cunostintele si curajul de a renunta complet la el.

Esential in investitii este sa intelegi diferenta dintre active si pasive: activele sunt cele care iti baga bani in buzunar, in timp ce pasivele diminueaza averea. Activele, odata achizitionate, genereaza periodic un flux de numerar; exemple ar fi actiunile, obligatiunile, proprietatile care aduc chirii, evident si orice afacere, care este un activ mai complex; si depozitele la banci sunt active, insa se incadreaza mai mult in etapa de economisire, intrucat nu genereaza venituri prea mari. Pentru active mai productive trebuie sa avem mai multe cunostinte si sa muncim mai mult. Pasivele sunt acele bunuri despre care spuneam mai devreme ca le achizitioneaza majoritatea oamenilor si care genereaza doar cheltuieli: creditele pentru care platim rate lunare, casele in care locuim si care trebuie intretinute, cardurile de credit care pot avea dobanzi foarte mari etc.

Iar cu timpul ajunge sa fie foarte mare diferenta intre felul cum sporesc activele averea si cat de mult o erodeaza pasivele. Este in regula sa iti faci si placerile, dar oamenii saraci isi cumpara obiecte de lux de la inceput, in timp ce bogatii construiesc o baza serioasa de active, iar ulterior au suficienti bani incat sa cumpere si obiecte de lux, precum si noi active. Pana cand iti construiesti o baza, poti sa pasteazi lunar o suma destinata doar distractiilor si sa faci orice cu ea, insa sa nu o depasesti.

In afara de active si pasive, ar trebui intelese si alte notiuni de contabilitate, astfel incat sa ajungi sa poti citi declaratiile financiare ale firmelor si alte cifre care apar in rapoartele formale sau informale – sa nu uitam ca investiile au la baza o afacere (exceptand activele foarte simple). Ar trebui inteleasa, de asemenea, putina macroeconomie, cum functioneaza cererea si oferta pe piata in care activam, iar in unele cazuri legile comerciale din tara respectiva.

La un moment dat, ar trebui facuta trecerea de la teorie la practica, dupa ce ai inteles ce tip de investitie ti se potriveste, iar ulterior sa fii in stare sa achizitionezi active din ce in ce mai rentabile. Rentabilitatea este fluxul de numerar generat anual impartit la suma investita. In orice caz, ea ar trebui sa fie mai mare decat cea a investitiilor considerate ca avand risc si efort apropiat de zero, adica certificate de trezorerie sau depozite la banca. Kiyosaki este interesat in primul rand de domeniul imobiliar, dar este diversificat. Fiecare ar trebui sa tina cont de aptudinile proprii, tara in care activeaza si momentul cand investeste.

De fapt, inainte de a trece la practica, trebuie sa iti faci un plan pe termen cat mai lung pe care sa il respecti cu strictete. Procesul devine ulterior aproape mecanic si este normal sa fie asa, deci nu cu emotii prea mari si incertitudine, ca altfel este gambling. Dar oamenii se plictisesc sa respecte planul si li se pare ca nu se imbogatesc suficient de repede, asa ca trec repede spre altceva si procedeaza astfel toata viata.  Aceasta disciplina care se cere pare sa fie o raritate, dar nu se poate fara ea.

Atitudinea este cea care transforma in rezultate economiile si cunostintele financiare ale cuiva. In afara de disciplina, se cere un adevarat fanatism al exersarii mintii: sa vada ceea ce altii trec cu vederea, sa faca conexiuni, sa fie foarte flexibila. Sa te bazezi mai mult pe ratiune decat pe intuitie (intuitia aceea valoroasa nu vine decat dupa ani multi de practica). Orientarea spre actiune este de asemenea necesara – renuntarea la comodidate, iesirea din zona de confort si punerea ideilor in practica. Dar si rabdarea de a astepta oportunitatile potrivite si lipsa de aroganta pentru acceptarea propriilor limite.

Este bine sa incepi cat mai devreme, ca sa lasi timpul sa lucreze in favoarea ta, iar tu sa il ajuti antrenand cat mai multe resurse de toate tipurile. Intr-un interviu, Bill Gates a spus ca principala calitate a celor care reusesc este focalizarea pe scopul lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>