Ghid de Investitii
MAY 27
2018

Vanzarea actiunilor

Publicat de in cu 0 comentarii

Exista multe reguli si metode despre cumpararea actiunilor, insa vanzarea acestora s-a aflat intotdeauna intr-o nebuloasa. Chiar si marii investitori marturisesc ca vanzarea este cea care le provoaca cele mai mari dificultati. Warren Buffett, ca de obicei, are o solutie si pentru aceasta problema: trebuie sa fii foarte atent ce si cand cumperi si apoi nu conteaza cum te descurci la vanzare pentru ca oricum o sa ai un profit frumos. De fapt, el considera ca timpul ideal de detinere a unei actiuni este “forever”, deci nu mai avem de ce sa discutam despre vanzare.

As avea cateva obiectii la ultima idee a lui Buffet. Ar fi frumos sa gasim acele companii care pot fi detinute foarte multi ani si pretul lor sa creasca continuu, astfel incat noi sa multiplicam banii investiti de 10 ori, 30 ori, 100 ori etc. Dar aceasta inseamna ca ele ar trebui sa aiba un economic moat de neclintit – acel avantaj competitiv despre care se vorbeste mereu – dar si posibilitatea unei cresteri a vanzarilor an dupa an. In realitate, chiar si firmele care isi pastreaza economic moat intact sufera la un moment dat o diminuare a vanzarilor sau stagnarea acestora, deci este nevoie sa le depistezi cat sunt inca pline de vigoare si sa le vinzi cand situatia se schimba. Coca-Cola a lui Buffett nu mai este ce a fost in anii ei de glorie din ’80-’90, cand se extindea international, insa el o detine in continuare din cauza filozofiei si valorilor sale. Si, oricum, aceste companii sunt foarte putine si este destul de dificil sa le gasesti – deseori te pacalesti atunci cand crezi ca ai gasit viitoarea Coca-Cola. In plus, vremurile sunt mult mai schimbatoare acum in peisajul economic si firmele isi pierd moat-ul mai repede.

Buffett are de fapt in portofoliu doar cateva firme care sunt detinute de foarte multi ani – Coca-Cola, Wells Fargo, American Express – dintre care niciuna nu mai este valoroasa ca in trecut. Celelalte detineri sunt mai schimbatoare si Buffett are acum o mare pasiune pentru Apple, cu care se comporta de parca ar vrea sa o detina “forever”. Dar chiar putem spune ca o firma de tehnologie este genul de companie despre care sa fim siguri ca va avea valoare si in viitorul indepartat? In tehnologie avem cele mai mari schimbari de situatie. Este mult mai realist sa consideram ca pe parcursul vietii noastre ca investitori vom intalni doar foarte rar companii atat de valoroase incat sa le pastram in portofoliu perioade foarte lungi de timp. In rest, ne vom multumi si putem fi foarte profitabili cu detineri pe un orizont mediu de timp, dupa cum vom vedea in continuare.

Am preluat cateva idei legate de vanzarea actiunilor de la Mohnish Pabrai, care este unul dintre cei mai buni value investors, si le-am completat cu ceea ce stiu din experienta personala pentru a extrage cateva aspecte esentiale despre acest subiect. Asa cum spunea si Buffett, la inceput ne concentram pe cumparare, mai concret pe calitatea a ceea ce cumparam si la ce pret cumparam. Despre ce inseamna o firma buna am scris cu numeroase ocazii si voi mai scrie, dar acum ma intereseaza partea de evaluare cantitativa. Este vorba despre a calcula fair value (valoarea intrinseca) , FV,  a unei firme, ceea ce de obicei se realizeaza prin adunarea fluxurilor de numerar pe care anticipam ca le va avea firma in viitor, actualizate la prezent. Este metoda clasica, folosita sub o forma sau alta de majoritatea investitorilor, ceea ce este important fiind ce presupuneri faci despre viitorul firmei si ce rata de actualizare “r” folosesti.

Sa consideram ca am calculat FV. Comparam apoi aceasta valoare cu pretul actiunii si stabilim daca firma este subevaluata si, daca da, care este este diferenta. Pabrai cumpara o firma doar daca FV este cel putin de 2 ori mai mare decat pretul actual sau, cum se exprima el, exista potential de apreciere 2X pentru investitia respectiva.

Un alt aspect care nu trebuie ignorat este costul de oportunitate. Sa zicem ca sunt mai multe firme interesante in care te gandesti sa investesti, toate de buna calitate si cu minim 2X – in acest caz vei investi in aceea care are potential mai mare de apreciere. Exista chiar posibilitatea ca acea firma sa fie una dintre actualele detineri; in aceasta situatie cumperi mai multe actiuni ale firmei respective – value investors nu se tem sa detina un portofoliu concentrat. Exista si posibilitatea ca intr-o anumita perioada sa nu gasesti nicio firma de tip 2X; aceasta este foarte probabil si acum, cand preturile actiunilor sunt ridicate. In acest caz poti sa mai astepti sau sa investesti intr-o firma care are potential de apreciere mai mic, de exemplu, 70% (in loc de 100%, adica varianta 2X). Se poate si asa, mai ales daca ai cash in exces, doar sa nu faci prea multe compromisuri, sa nu relaxezi standardele prea mult.

Pabrai considera ca o firma trebuie tinuta maxim 3 ani. Experienta dovedeste ca aceasta este o perioada suficienta ca lucrurile sa se “cearna”, adica piata sa recunoasca valoarea firmei si pretul sa ajunga la FV. Dar daca nu ai avut dreptate, nu exista nimic care sa se “cearna” in piata, insa in acest caz perioada de 3 ani este suficienta ca sa iti dai seama ca ai gresit. Daca piata are tot o imagine negativa despre firma respectiva si dupa aceasta perioada, probabil ca problemele sale sunt reale si risti sa mai stai un numar de ani asteptand ca pretul ei sa creasca. Si chiar daca pretul va creste la un moment dat dar timpul scurs este prea lung s-ar putea ca investitia ta fie tot proasta; este vorba despre acelasi cost de oportunitate care intervine – daca o vindeai mai repede si cumparai altceva poate ca aveai un castig mai mare. Asadar, dupa 3 ani ar trebui sa vinzi orice investitie, chiar daca uneori este dureros pentru ca ca inregistrezi pierderi. Insa poti astepta un moment cand pretul nu se afla intr-o “groapa”. Daca ai semne clare ca in scurt timp vor fi ameliorari atunci mai poti astepta putin.

Deseori lucrurile se clarifica mai devreme de 3 ani, in ambele sensuri. Poti avea surpriza placuta ca pretul ajunge destul de repede la FV caculat de tine  si atunci este important sa vinzi. Unii spun sa astepti pana cand ajunge exact la FV, altii ca la 90% din FV, oricum parerile sunt apropiate. Important este sa iti stabilesti o regula si sa o si respecti. Eu am avut de suferit in cateva situatii cu actiuni al caror pret ajunsese la FV, chiar putin peste, si am decis sa vand doar o parte din actiuni pentru ca firmele erau bune, cu potential de crestere etc (dar fara sa am niste semnale concrete care sa duca la o crestere a FV); mai am si obiceiul prost de a ma atasa de firmele mele, ceea ce nu va sfatuiesc sa faceti; fiti rationali, reci ca gheata. Doar daca se intampla niste evenimente clare care sa determine o recalculare a FV si aceasta sa fie mai mare decat cea anterioara, doar atunci mai pastrati actiunile. In acest caz se pot pastra peste 3 ani, dar nu mai mult de 3 ani din momentul cand FV a fost recalculat. Cine stie, poate ca ai gasit un nou Amazon si esti aproape de ideea lui Buffett de a detine pe perioade foarte lungi – dar atunci trebuie sa fie clar ca FV creste continuu. Important este sa iei decizii rationale, sa nu te bazezi pe idei vagi si emotii.

Exista si situatia nefericita in care va dati seama destul de repede ca ati gresit si ca valoarea firmei este mult mai scazuta decat cea pe care ati calculat-o. Sau ca viitorul ei este invaluit in incertitudine astfel incat nu mai puteti calcula FV. Intotdeauna cand aveti dificultati in calcularea FV acesta este un semn ca nu ar trebui sa detineti firma respectiva. Daca ati cumparat deja o firma si va dati seama dupa un timp ca nu este o investitie buna ar trebui sa o vindeti cat mai curand. Este o discutie complicata exact cand sa o vindeti, pentru ca pe de-o parte este bine sa evitati pe cat posibil pierderile permanente, deci sa nu vindeti exact intr-un moment de depresiune a pretului; pe de alta parte, o firma proasta se poate afunda mult mai jos decat va inchiputi. Daca sunteti nesiguri, puteti vinde treptat. In timp, experienta va arata cum sa procedati.

Regula celor 3 ani este folositoare in ambele sensuri. Exista investitori carora trebuie se li se aminteasca sa nu pastreze actiunile mai mult decat perioada indicata. Dar exista poate chiar mai multi care trebuie opriti sa vanda de-a lungul celor 3 ani, atata timp cand inca cred in firma respectiva, cat nu s-a schimbat nimic in evaluarea ei. Cine are experienta in acest domeniu stie ca foarte des pretul incepe sa scada dupa cumparare. Uneori poate scadea foarte mult, de exemplu 20%, 30%, 40% etc. Dar daca investitorul nu si-a schimbat parerea nu trebuia sa vanda in cei 3 ani indiferent de atitudinea pietei. Poate obtine un profit frumos si daca pretul scade la un moment dat 50% fata de cel de cumparare. Am detinut o firma care a suferit o scadere de 75% si a recuperat ulterior toata pierderea – si aceasta situatie nu s-a intamplat in timpul crizei din 2008-2009. Cine spune ca piata este eficienta, ca preturile reflecta intotdeauna valoarea, este orb fata de volatititatea enorma pe care o experimentam tot timpul. Dar este foarte important sa avem nervii tari si sa fim imuni la toata aceasta volatilitate. Aceasta calitate este mai importanta decat un IQ foarte mare.

Pabrai spune ca atunci cand investesti intr-o firma si esti implicat in ceea ce faci este ca si cum intri intr-o lupta sau intr-un labirint si este important sa si iesi de acolo (ca sa nu fi omorat de dusmani sau de vreun Cereber furios). Si, ca in orice batalie, exista schimbari de situatie, momente cand trebuie sa fii calm si sa iti observi dusmanul, momente pasive si altele active. Chiar daca uneori iesi putin sifonat dintr-o batalie este important sa mai ai resurse si pentru urmatoarea (si sa castigi razboiul, evident). Este interesanta aceasta vizune razboinica – pe langa avantajele practice face ca viata de invesitor sa arate plina de adrenalina.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>