Ghid de Investitii
OCT 18
2017

Via negativa

Publicat de in cu 0 comentarii

“Charlie and I have not learned how to solve difficult business problems. What we have learned is to avoid them.” – Warren Buffett

 

Exista o istorie interesanta din timpul celui de-al doilea razboi mondial despre eforturile fortelor aliate de a creste rezistenta avioanelor militare. O echipa a inceput sa analizeze avioanele care reuseau sa se intoarca in urma unor confruntari aeriene pentru a vedea care erau punctele unde acestea fusesera lovite de inamic. Urma ca aparatele de zbor sa fie blindate in acele arii sensibile, aflate de obicei in zona aripilor. La un moment dat, a fost implicat in echipa un mare matematician care a venit cu ideea ca era mult mai util sa se gandeasca, sa-si imagineze de fapt, unde fusesera lovite avioanele care nu se mai intorceau, pentru ca acelea erau punctele cu adevarat vulnerabile.

Charlie Munger, celebrul partener al lui Warren Buffett, il citeaza deseori pe un alt matematician, Carl Iacobi: “Invert, always invert” si adauga “Turn a situation or problem upside down. Look at it backward. What happens if all our plans go wrong? Where don’t we want to go, and how do you get there? ”. Iacobi considera ca exceptand pe cei care care sunt mai inteligenti decat Einstein lumea ar putea rezolva multe probleme daca ar inversa rationamentele. Dar chiar si Einstein a folosit “inversion”: atunci cand toti ceilalti incercau sa revizuiasca legile lui Maxwell, ale electromagneticii, incercand in acelasi timp sa ramana consistenti cu legile lui Newton, ale miscarii, el a descoperit relativitatea speciala abordand invers, adica revizuind legile lui Newton pentru a se adapta la cele ale lui Maxwell.

In matematica folosim deseori metoda reducerii la absurd, prin care incercam sa demonstram o afirmatie pornind de la negatia acesteia – si sperand ca vom demonstra ca negatia nu este adevarata, deci este adevarata afirmatia. De ce procedam asa? Pentru ca este mai simplu decat sa demostram direct afirmatia. La fel ca in matematica, in numeroase alte domeni si situatii este mai usor sa rezolvam problemele rationand invers, adica pornind de la negatie.

Ceea ce ne impiedica de multe ori sa abordam realitatea in acest mod este tendinta noastra naturala, care este in directia pozitiva; mintea noastra nu este construita sa produca rationamente pornind de la negatii. Insa ar fi bine sa o invatam, pentru ca este o modalitate mult mai usoara, uneori chiar singura, pentru rezolvarea multor probleme. Sa vedem cateva exemple.

Ganditi-va la exemplul cu avioanele: tendinda naturala este de a analiza doar ceea ce se vede, adica avioanele care se intorc, cand de fapt informatia corecta se afla la cele care au fost doborate. Exista o tendinta mai generala numita “survivorship bias”, aceea de a fi inclusi in analize numai supravietuitorii, castigatorii. Ne uitam doar la antreprenorii de succes si mare succes, ignorand numarul mult mai mare de perdanti, multi dintre ei oameni de foarte buna calitate, care au investit bani, energie, au avut idei frumoase si totusi nu au reusit. Studierea esecurilor si a celor care le-au suferit poate furniza multe informatii, pentru ca a stii ce nu trebuie sa faci are de obicei mai mare greutate decat a stii ce trebuie sa faci.

La absolvirea facultatii, tinerii medici rostesc juramantul lui Hippocrate prin care se angajeaza sa nu faca rau. Asadar, inaintea multiplelor interventii si tratamente aplicate in incercarea de a face bine trebuie sa se asigure ca nu vor face rau. Intr-o lume care abunda de medicamente dar bolile nu sunt neaparat bine tratate se vorbeste tot mai mult despre iatrogenie, adica acea problema medicala provocata de medic in urma tratamentelor prescrise. Cu siguranta ca s-ar rezolva o multitudine de probleme medicale doar daca s-ar putea elimina cativa factori nocivi. De exemplu, oamenii ar putea fi semnificativ mai sanatosi doar daca ar putea fi convinsi sa nu fumeze si sa nu se ingrase.

Charlie Munger este un adevarat filozof moral si deseori in discursurile sale a abordat problema fericirii si implinirii umane. Pentru a avea o viata buna el ne sfatuieste sa evitam ceea ce provoaca nefericire, de exemplu invidia, lenea, resentimentul, neseriozitatea, datoriile, alegerea unui partener nepotrivit. Si deseori el aminteste urmatoarea zicala: “I wish I knew where I was going to die, and then I’d never go there.”

In momenetele cand dorim sa devenim mai performanti, ne intrebam deseori cum sa facem lucrurile mai bine, mai eficient. Insa ar trebui sa incepem prin a elimina sau a restrange acele activitati care ne consuma mult timp si energie, fara a ne oferi in schimb satisfactii. In acest fel dobandim timp pretios pe care il vom umple cu activitatile productive. Multi oameni devin sufocati incercand sa faca tot mai multe lucruri, grabiti permanent, stresati, cu atentia disipata in toate directiile, fara sa se gandeasca sa mai si elimine ceva din programul lor. Ne comportam de parca la scoala am invatat doar adunarea, nu si scaderea.

Aceasta abordare a folosirii negatiei este mai putin naturala si pentru ca este mai abstracta si necesita imaginatie – uneori trebuie sa ne concentram asupra a ceea ce s-ar putea intampla rau (si, evident, sa incercam sa il evitam), deci ceva care nu este prezent, ceva ipotetic. Atata timp cat lucrurile merg bine, ne este greu sa ne gandim ca ele pot lua o intorsatura negativa. Intr-o perioada de expansiune economica, lumea este optimista si increzatoare si ignora sa se gandeasca la ceea ce s-ar intampla (de fapt ceea ce o sa se intample) daca ar veni (de fapt cand o sa vina) criza economica (care vine mereu dupa o perioada de expansiune). Va dati seama cat de puternice sunt aceste tendinte daca ne impiedica sa vedem problemele chiar si atunci cand ele sunt greu de evitat; ce sa mai spunem despre situatiile in care exista o probabilitate mai mica a unor intamplari negative (dar care trebuie luata in considerare pentru ca pot avea consecinte grave)! Aceasta tendinta se manifesta si in felul in care lumea afacerilor recompenseaza succesul: corporatiile vor oferi bonusuri consistente unui CEO care a avut castiguri in perioada de expansiune, chiar daca si-a asumat riscuri, si va neglija masurile prudente ale unui CEO care a ferit firma de un dezastru in timpul crizei; ba chiar va penaliza lipsa de actiune a celui din urma.

In cartea sa “Antifragile”, Nassim Taleb pune accent pe studierea riscurilor, a posibilitatii de “downside”, a situatiilor de criza. Sistemele (inclusiv oamenii) fragile sunt cele vulnerabile in fata situatiilor critice, cele robuste sunt indiferente, adica nu sunt afectate, iar cele antifragile beneficiaza in momentele de criza, haos, socuri etc. Nu ar trebui sa ne intereseze ce se intampla in momentele de calm, normalitate, in care istoria se repeta si asteptarile sunt optimiste, ci sa acordam atentie situatiilor cand apar sau pot aparea perturbari, posibilitatea de pierdere, scenariul cel mai rau. Concentrarea pe aceste elemente care initial sunt negative ne poate ajuta sa construim sisteme robuste, ba chiar antifragile in fata acestor situatii, transformandu-le in imprejurari pozitive.

Investitorul inteligent este antifragil si asteapta astfel de momente critice, adica acelea in care este panica in jur, piata se prabuseste, este “blood in the street”; el devine lacom atunci cand ceilalti sunt tematori. Si in acest mod am atins o componenta importanta a investitiilor axate pe valoare si anume capacitatea de a inota impotriva curentului, adica de a fi contrarian investor – alta abordare pe baza de negatie.

Warren Buffett si Charlie Munger au construit un imperiu si au devenit extrem de bogati. O lume intreaga incearca sa descopere ce strategii complexe au aplicat ei ca sa ajunga acolo, insa Buffett spune ceva simplu: ceea ce au facut ei a fost “to be consistently not stupid, instead of trying to be very intelligent”. Este important si aspectul consecventei, pentru ca este de ajuns sa faci cateva greseli mari ca sa iti anulezi toate castigurile. Oricat de simpla si logica pare aceasta idee la nivel teoretic, ea nu este aplicata de majoritatea investitorior; ei se concentreaza pe castiguri, vor sa para cat mai inteligenti si mai activi.

Tot Buffett spune ca prima regula in investitii este “don’t lose money”, iar a doua regula este sa fii atent la prima. In aceeasi gama este si conceptul considerat piatra filozofala a investitiilor axate pe valoare si care a fost dezvoltat de Ben Graham – “margin of safety” (marja de siguranta). L-am amintit deseori, dar repetandu-l avem sanse mai mari sa il si aplicam. Ideea este ca atunci cand cumperi actiuni la un pret semnificativ mai mic decat valoarea intrinseca a acestora te protejezi de eventualele pierderi. Intr-o lume dominata de incertiudine nu putem calcula precis valoarea intrinseca, dar marja de siguranta acopera erorile. Daca vom avea grija sa ne protejam de pierderi, castigurile vor veni de la sine.

Studierea greselilor, personale si ale altora, are mare valoare in drumul spre obtinearea performantei si a unor rezultate bune, a unei gandiri corecte in general. Se stie ca Einstein considera autocritica ca fiind importanta, iar prin aceasta intelegea sa testeze si sa eventual sa distruga unele dintre cele mai iubite idei ale sale. Si Charles Darwin era foarte sever cu ideile sale si incerca sa le demonteze printr-un proces obiectiv. Marii investitori, de asemenea, atunci cand sunt placut impresionati de o firma incearca sa pastreze raceala ratiunii in analiza lor si sa se intrebe: Care sunt motivele pentru care nu as investi in aceasta firma? In foarte multe situatii este util sa ne oferim argumente contra; sa ne intrebam de ce nu ar fi bine sa facem ceva, ce ar trebui sa se intample ca lucrurile sa mearga prost, ce greseli am facut, cum putem sa evitam problemele etc.

In articolul precedent am prezentat conceptul de modele mentale al lui Charlie Munger. Aceasta abordare a realitatii pornind de la negatie constituie unul dintre cele mai puternice modele mentale (sau suita de modele) pe care il poate utiliza cineva ca sa fie performant, fericit si tot ce vrea. Are o aplicabilitate foarte generala, dar in domeniul investitiilor este parca si mai util acest concept. Dintre toate denumirile folosite, “via negativa” mi s-a parut cea mai cuprinzatoare si concisa. Aceasta expresie in latina a fost utilizata la un moment dat in teologia crestina si explica o modalitate de a-l descrie pe Dumnezeu focalizata pe ceea ce nu este El; a descrie ceea ce este Dumnezeu parea o sarcina imposibil de realizat. Chiar daca sunt mai simple decat misiunea vechilor teologi, multe situatii de viata sunt suficient de complexe incat sa necesite o abordare de tip “via negativa”.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>