Ghid de Investitii
AUG 19
2011

Warren Buffett – The Oracle of Omaha

Publicat de in cu 0 comentarii

“I always knew I was going to be rich. I don’t think I ever doubted it for a minute.” (Warren Buffett)

Cel mai respectat si plin de succes investitor din toate timpurile, care in ultimii ani a fost in top 3 cei mai bogati oameni din lume, nu este exact un rege al Wall Streetului. El nu iubeste Wall Streetul, pentru ca el lucreaza in alt ritm, la alt nivel si cu alte idei. Si se pare ca a facut bine stand retras in linistea orasului natal Omaha, intrucat de acolo a avut o perspectiva mai buna asupra lucrurilor. Prietenul lui Bill Gates il considera un geniu si totusi este foarte apropiat de viata obisnuita si de lucrurile practice. Are un umor savuros si da tot timpul impresia de foarte multa armonie. Daca mai adaugi si moralitatea deosebita, este de inteles de ce o lume intreaga ii asculta ideile si ii urmareste actiunile.

Inca de copil a fost pasionat de cifre – numara si si calcula incontinuu –  dar si de ideea de a face bani din orice, asa ca a cumparat actiuni si a facut mici “afaceri”, cu multa perseverenta si incercand sa investeasca fiecare dolar cat mai rentabil. I-au placut mereu si probabilitatile, calculul riscului, ceea ce l-a ajutat ulterior sa opereze in domeniul asigurarilor, dar si ca toate investitiile sa le faca in conditiile unui risc minim. Este intreresant ca dorinta arzatoare de a face bani nu i-a umbrit deloc personalitatea; la el conteaza cel mai mult stimularea intelectuala si bucuria jocului. Dovada ca ulterior, cand a ajuns foarte bogat, era foarte detasat de lucrurile materiale si nu a incercat niciodata sa castige in detrimentul altcuiva. Este clar adeptul situatiilor de tip “win – win”, pentru ca nu suporta sa fie in conflict cu oamenii.

In timp ce era student la University of Nebraska, Buffett a citit cartea lui Benjamin Graham “The Intelligent Investor”, care l-a marcat, asa ca a urmat un master la Columbia Business School, unde Graham era profesor. Ulterior a lucrat 2 ani la firma de investitii Graham – Newman, unde s-a impregnat de stilul mentorului sau. Desi era inca foate tanar, impresiona prin multitudinea de informatii care le stia despre diversele companii. De asemenea, avea multa incredere in el (pe care o si transmitea) cand era vorba de munca lui, desi altfel era un om timid.

In 1956, la 25 de ani, a infiintat ceea ce el numea “limited investment partnerships”, un fel de fond de investitii, in care el era partenerul general si managerul fondului (el investea banii), luand un procent din castig drept recompensa. Fondul era deschis, asa ca au aparut din ce in ce mai multi doritori (parteneri), oamenii fiind atrasi de rezultatele lui. Concret, intre 1956 si 1969, a avut o crestere anuala medie (calculata prin capitalizarea profiturilor) de 29.5%, cu 22% peste indicele Dow Jones – fabulous!

In 1969, parteneriatele au fost dizolvate, iar Buffett a devenit actionarul principal al lui Berkshire Hathaway, care la inceput era o firma de textile, iar ulterior a devenit un coglomerat ce contine atat firme, cat si investitii. Buffett conduce compania ajutat de prietenul si partenerul lui Charlie Munger. Acesta este un fost avocat pe care dificultatile vietii l-au invatat ca secretul fericirii este sa ai “low expectations”.

Berkshire functioneaza in felul urmator: contine firme din diverse domenii, in general americane, detinute (aproape) integral si ai caror manageri sunt lasati sa conduca foarte independent; de asemenea, contine firme de asigurari, care in fiecare an aduna o suma uriasa din primele de asigurare (si din care se fac plati doar in caz de catastrofa); aceasta suma, numita “float” este apoi investita in actiuni ale unor corporatii cotate la bursa. Este un model care functioneaza excelent, astfel incat actiunea Berkshire a adus un castig mediu anual de 22%, de la infiintarea firmei si pana in prezent, comparativ cu maxim 11 – 12% in cazul Dow Jones.

Activitatea principala de zi cu zi a lui Buffett este sa analizeze cantitati enorme de informatii, aflate in diversele rapoarte anuale si trimestriale ale firmelor, in ziare si reviste de business. Toata viata a citit foarte mult si probabil ca multi actori din piata de capital sunt foarte departe de Buffett nu atat din punct de vedere al IQ-ului, cat al perseverentei si consecventei. Asa ca exista o serie de de analisti, traderi si investitori foarte inteligenti, dar cu rezultate slabe pe termen lung. Totodata, Buffett are curaj si putere de decizie.  Cand i se spune ca se hotaraste foarte repede inclusiv atunci cand face achizitii de amploare, replica lui este ca totusi sunt zeci de ani de munca in spatele unei decizii care pare luata in 5 minute.

In centrul strategiei lui Buffett sta ideea de a cumpara companii de calitate foarte buna la un pret mult mai mic decat valoarea reala si a le detine cat mai mult timp. Aceasta teorie imbina ideile lui Benjamin Graham si Philip Fisher: Buffett spune ca el este 85% Graham si 15% Fisher.

Prima influenta a fost dinspre Graham (spuneam mai devreme ca a lucrat pentru el), care este considerat parintele analizei financiare. El a facut din selectia actiunilori un process rational. Graham considera ca un portofoliu de actiuni bine alese in urma analizei situatiei financiare, cumparate la un pret rezonabil si diversificate este cheia succesului. Conceptul care rezuma cel mai bine teoria lui este “marja de siguranta”, adica limitarea sanselor de pierdere si marirea celor de castig, care se realizeaza in primul rand prin achizitionarea activelor la un pret mult sub valoare, dar si prin diversificare si prin calcularea unor indicatori care ne asigura ca firma este solida si capabila de crestere.

In timp ce Graham facea analize mai degraba cantitative si punea mult accent pe achizitia la pret mic, Fisher analiza firmele in profunzime, studiind modelul de business si managementul, si era adeptul unui portofoliu concentrat pe cateva firme. D-abia dupa vreo 20 ani de cariera, Buffett a renuntat a mai cumpara “bargains” si a inceput sa caute doar businessuri excelente, evident tot la un pret cat mai mic. Si totusi se considera 85% Graham, pentru ca ideea “marjei de siguranta” i s-a parut cruciala in investitii, adica o atitudine prudentiala in care intai ai grija sa nu pierzi si apoi vezi daca poti sa castigi ceva.

El mereu a afirmat : “Our favorite holding period is forever”. Din moment ce cauti sa investesti in companii de foarte buna calitate, iar acestea nu sunt usor de gasit, atunci cu siguranta face sens sa le detii cat mai mult timp. Cand vrei sa vinzi, mereu este util sa te gandesti ce faci apoi cu banii, daca chiar poti face o investitie mai buna decat cea la care renunti.

Buffett a respins mereu teoria pietelor eficiente, predata in majoritatea scolilor de finante, conform careia nu are rost sa analizezi firmele, intrucat toate informatiile publice sunt incluse in pret in orice moment. In afara argumentului ca el ar fi fost cersetor daca teoria era valida, el furnizeaza diverse exemple de situatii cand preturile firmelor sunt mult peste sau sub valoarea lor (ca replica pentru cei care sustin ca el este miliardar din intamplare, nu pentru ca profitat de oscilatia unei piete total imprevizibile). Ca urmare, el nu foloseste nici modelele matematice complexe indragite de lumea academica si de o gramada de analisti; doar calcule bazate pe aritmetica simpla si probabilitati, insa dictate de o minte foarte clara.

Pentru Buffett conteaza mult oamenii din fruntea companiilor. El cauta pur si simplu oameni de incredere si competenti. Cand este vorba de firme mari listate la bursa, aspectul moral al conducerii se traduce mai ales printr-o politica favorabila actionarilor si raportari financiare oneste, iar competenta in primul rand prin alocari de capital eficiente (cum reinvesteste profiturile, daca da dividend, cum se finanteaza) si, in general vorbind, decizii rationale, neinfluentate de tendintele lumii corporatiste.

Rezumand, Buffett investeste in business-uri: a) pe care le intelege; b) cu perspective bune pe termen lung; c) conduse de oameni cinstiti si competenti; d) disponibile la un pret foarte atractiv.

Berkshire Hathaway este reflectarea personalitatii si principiilor business ale CEO-ului sau, asa ca rapoartele anuale contin numeroase idei interesante si exemple practice, toate scrise intr-un stil foarte placut si simplu. Aceasta simplitate a lui Buffett il ajuta sa isi debaraseze mintea si viata de tot ce este inutil si sa se concentreze doar pe ceea ce conteaza. Cred ca restul lumii merge tot mai mult in directia opusa. In plus, nu stiu cati dintre ei isi traiesc viata cu atata entuziasm: el spune ca merge “in pasi de step” la birou in fiecare dimineata, chiar si la 80 de ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>