Ghid de Investitii
NOV 18
2013

Despre reusita, fericire si alte lucruri importante

Publicat de in cu 0 comentarii

Malcom Gladwell scrie carti in stilul informal al unei intalniri la o cafenea cu unul sau doi prieteni apropiati, cand de la subiecte banale se ajunge la o discutie complexa si pleci de acolo plin de entuziasm si idei. Numai ca Gladwell situeaza nivelul povestirii foarte sus, aduce dovezi stiintifice, ceea ce este greu de atins intr-o discutie cu prietenii. El nu isi propune ca cititorii sa il aprobe, ci ii incita sa gandeasca si pe  baza ideilor lui sa isi construiasca propria teorie. Citind cartea lui “Exceptionalii”, exact aceasta este impresia, ca iti vin o gramada de idei noi dupa ce ai terminat de citit.

In aceasta carte el studiaza diversi oameni si categorii de oameni care au obtinut rezultate deosebite in domenii variate si incearca sa descopere care este reteta pentru succes. Factorii care il influenteaza pot fi multi, insa deocamdata ne intereseaza doar cei importanti.

Inteligenta este printre primii care ne vin in minte. Este clar ca in afara de domeniile artistice si sport, unde rolul ei este neclar, in celealte situatii suntem majoritatea de acord ca ea trebuie sa existe in cantitate suficienta. Dar intrebarea este “cat?”. Lui Gladwell i s-a parut relevant studiul desfasurat pe multi ani al unui cercetator numit Lewis Terman, care a fost un adevarat revolutionar in testarea coeficientului  de inteligenta – IQ-ului. Acesta a selectat un esantion suficient de mare de copii care aveau IQ-ul intre 140 si 200, deci mult peste media de 100. Au fost testati chiar de el, cu multa atentie.

Copiii erau destul de mici cand a inceput cercetarea, dar i-a urmarit pana la maturitate, astfel  incat sa se observe clar daca si-au atins potentialul – se pare ca a durat 35 de ani studiul. Terman a urmarit realizari de tipul castiguri financiare, premii academice, pozitii sociale de putere si influenta. Rezultatele au fost surprinzatoare: ei au urmat cariere in diverse domenii, insa realizarile lor nu au fost mai bune decat ale unui grup oarecare de oameni din aceeasi categorie sociala si care au urmat cursurile unei facultati. Pentru a urma o facultate acceptabila, deci nu neaparat una de top, este suficient un IQ de 120 – pentru siguranta, dar merge si 115.

Asadar, nu este atat de important IQ-ul! Rasuflam usurati, nu doar pentru ca sunt putini oamenii cu IQ peste 140, dar si pentru ca inteligenta nu depinde prea mult de eforturile noastre, ci in principal de mostenirea genetica; adica ne-am nascut cu ea sau nu. Ar fi descurajant daca ar trebui sa ne nastem cu un IQ de geniu sau pe aproape ca sa avem reusite de varf.

Atunci ce ne trebuie ca sa avem succes? Este ceva ce poate fi influentat? Sa incepem cu ceva mai putin incurajator si anume cu imprejurarile favorabile. Gladwell a observat ca toti cei care au avut success au beneficiat la un moment dat, de obicei destul de devreme in viata, de un mediu prielnic, niste situatii, oportunitati de care au profitat si fara de care nu ar fi reusit. Putem spune ca au avut noroc. Bill Gates a avut sansa atunci cand era adolescent sa aiba acces la primele calculatoare care existau si sa lucreze intens, luand avans fata de altii; formatia Beatles a avut oportunitatea sa cante noapte de noapte intr-un club fara pretentii,  care i-a acceptat asa neexperimentati cum erau, dar unde s-au putut perfectiona; Warren Buffett a intrat in contact cu piata bursiera cand era foarte mic, datorita influentei familiei, si a avut sansa ca s-a nascut intr-o perioada in care capitalismul inflorea in America (chiar el spune deseori ca a fost norocos).

Ei nu ar fi fi avut reusitele care i-au facut cunoscuti fara acele imprejurati favorabile, dar oare exista o sansa unica in viata si atat?  Poate ca au avut mai multe oportunitati, dar pur si simplu ei au profitat de unele si le-au ignorant pe altele. Si poate ca majoritatea oamenilor au tot atatea oportunitati ca si ei, dar le ignora pe toate. Evident ca nu este aceeasi cantitatea de noroc de care avem parte, insa sunt multi oameni cu IQ peste 120 si imprejurari favorabile care nu au reusite de nivel inalt.

De acum incolo vom intra pe un teren mai putin iubit de fatalisti, cel al factorilor care depind de fiecare dintre noi. Daca mentinem exemplele anteioare, de fapt toti acei oameni au profitat din plin de ocaziile bune, muncind enorm ca sa devina foarte buni in domeniile lor: Bill Gates pleca noaptea de acasa ca sa lucreze la calculator dintr-o sala care numai la orele respective permitea accesul liber; cei de la Beatles cantau cate 7-8 ore incontinuu, noaptea, in clubul unde s-au lansat; in copilarie, Buffett vindea ziare si guma de mestecat, investea in actiuni si citea Wall Street Journal in timp ce alti copii se jucau. Deci este vorba de foarte multe ore de munca clar directionata.

Intr-adevar, focusul este un alt element. Acesti oameni au vietile concentrate pe foarte putine activitati, astfel incat cea mai mare parte a timpului si energiei sa fie investite in munca lor. Au eliminat tot ce este perturbator sau nerelevant. Michael Burry, investitorul despre care am povestit in articolul anterior ca a anticipat criza ipotecilor subprime din SUA, incerca sa isi convinga clientii neincrezatori ca el intelege lucrurile mai bine decat altii pentru ca isi dedica tot timpul acestei activitati; el nu joaca golf si nu are nici alt hobby, munca lui este tot ce il intereseaza. Absolut toti oamenii cu realizari deosebite s-au “antrenat” enorm in domeniul lor; au avut perioade in viata cand nu au mai facut altceva, de obicei acele perioade cand este cel mai frumos sa te distrezi. Dar poate ca pentru ei era o distractie – si aici apare urmatoarea provocare: cum poti sa faci ca munca sa iti placa atat de mult incat in mod natural sa nu iti mai doresti altceva. Probabil ca fiecare isi gaseste propria metoda.

Pentru construirea unei competente solide se cere focus pe domeniul care te intereseaza si o mare putere deconcentrare pe activitatea respectiva atunci cand lucrezi (de tipul sa pierzi avionul, sa se prabuseasca ceva langa tine si sa nu observi). Charlie Munger citeste enorm de mult si atunci cand o face nu mai exista nimic in jur. Cand ai acel IQ suficient de peste 120 si iti alimentezi creierul cu multa informatie este incredibil cate conexiuni se produc.

Poate ca unii au auzit despre succesul copiilor (si implicit adultilor) asiatici in domeniul matematicii. Iau mult mai multe premii la concursuri si ulterior urmeaza mai frecvent cariere care necesita cunostinte avansate de matematica. Explicatia este ca programa scolara contine mult mai multe ore decat in tarile occidentale, iar in cadrul acesteia matematica ocupa un loc important. Acesti copii nu sunt mai inteligenti, ba chiar unele studii arata ca asiaticii au in medie un IQ mai scazut decat occidentalii.

Insa cultura asiatica este mult mai orientata spre  munca, o explicatie fiind agricultura axata pe orez: acesta este cultivat pe terenuri mici, dintre care multe au ramas familiale, si necesita munca migaloasa, de obicei manuala, cu multe interventii si proceduri. Cultivarea graului sau a porumbului se face mai industrial si sunt admise mai multe greseli. Pana si pamantul unde se cultiva orezul este mai harnic: cu cat este cultivat mai des, cu atat este mai productiv; in cazul celorlalte culturi el are nevoie de pauze. Cand ne uitam la asiatici, parca sunt facuti din alt aluat: sunt capabil de mult mai mult efort si au nevoie de putin peste un bol de orez.

In cartea lui Gladwell mai intalnim un exemplu interesant: despre copiii de la scolile KIPP. Acestea sunt scoli publice cu standarde ridicate facute special pentru copiii din mediile defavorizare – in general afro-americani si hispanici saraci, insa numai pentru aceia ambitiosi . La o scoala KIPP se petrec semnificativ mai multe ore decat la una obisnuita, din care mult timp dedicat matematicii. Profesorii de matematica au mai mult timp pentru explicatii, exemple, astfel incat copiii inteleg mai bine conceptele, incepe sa le placa materia si isi lucreaza temele cu placere. Un copil KIPP se trezeste foarte devreme dimineata si  lucreaza toata ziua, la scoala sau acasa, plus cateva ore sambata, avand foarte putin timp liber. Desi sunt dezavantajati la start, munca sustinuta ii ajuta pe acesti copii sa aiba acces la licee si universitati foarte bune si sa isi depaseasca conditia sociala. Deci se poate si in afara Asiei.

Ar fi multe de spus de spre munca multa facuta cu placere. Sunt cunoscute cazurile imigrantilor de adiverse nationalitati, care in diverse perioade din istoriei au gasit in America o tara a tuturor posibilitatilor si au profitat din plin de sansa oferita. Unii dintre ei au devenit antreprenori, aducand din tarile de origine idei care erau noi pentru America. Erau atat de bucurosi de sansa care li se oferea, pe care nu o gaseau acasa, incat erau dispusi sa depuna oricat de mult efort. America oferea conditiile favorabile si astfel a atras oameni care indeplineau celelalte criterii necesare reusitei.

S-au studiat anumite produse alimentare foarte cunoscute si apreciate de consumatori pentru a se vedea ce au in plus fata de altele. Degustatorii au ajuns la concluzia ca bautura Pepsi sau ketchup-ul Heinz, de exemplu, au ingredientele foarte bine integrate intr-un tot unitar, un gust unic, astfel incat mai greu sesizezi componentele. Probail ca la fel se intampla si cu oamenii de mare success.

Munca facuta cu placere este un ingredient bun atat pentru reteta reusitei cat si pentru cea a fericirii – sa inchei cu niste idei despre fericire pentru ca este mai importanta. Mai este folositoare atitudinea generala pe care am mentionat-o in articolul “Charlie Munger si secretul fericirii” (de citit acolo). Sunt unii care considera ca exista o “gena a fericirii”, ceea ce cred ca este putin probabil sau cu influenta minora. Si chiar daca ar fi adevarat, daca suntem atat de spiritualizati cum ne laudam ar trebui sa fim mai putin guvernati de diversele noastre gene, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>